Tema 7 Costul de productie, pretul, profitul si rentabilitatea.docx

Description
COSTUL PRODUCŢIEI. PROFITUL ŞI RENTABILITATEA. PREŢURILE ŞI TARIFELE 1. Cheltuielile întreprinderii. Clasificarea cheltuielilor la fabricarea producţiei. 2. Încasările de la realizarea producţiei (lucrărilor, serviciilor). Profitul şi rentabilitatea. 3. Căile de reducere a cheltuielilor la fabricarea producţiei. 4. Preţurile şi tarifele. 8.1. Cheltuielile întrepr

Please download to get full document.

View again

of 13
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Information
Category:

Documents

Publish on:

Views: 2 | Pages: 13

Extension: DOCX | Download: 0

Share
Transcript
  COSTUL PRODUCŢIEI. PROFITUL   ŞI RENTABILITATEA. PREŢURILE   ŞI TARIFELE   1. Cheltuielile întreprinderii. Clasificarea cheltuielilor la fabricarea producţiei.  2. Î ncasările de la realizarea producţiei (lucrărilor, serviciilor). Profitul şi rentabilitatea. 3. Căile de reducere a cheltuielilor la fabricarea producţiei.   4. Preţurile şi tarifele.   8.1. Cheltuielile întreprinderii. Clasificarea cheltuielilor la fabricarea producţiei  Î n procesul activităţii sale întreprinderea efectuează cheltuieli materiale şi băneşti pentru reproducţia simplă şi lărgită a fondurilor fixe şi mijloacelor circulante, fabricarea şi realizarea  produselor, dezvoltarea socială a colectivelor de muncă etc.  Cea mai mare pondere în totalul cheltuielilor întreprinder  ii o deţin cheltuielile pentru  fabricarea producţiei. Totalitatea cheltuielilor de producţie indică cheltelile întreprinderii pentru fabricarea producţiei, adică  preţul de cost al producţiei. întreprinderea suportă, de asemenea, cheltuieli la realizarea (d esfacerea) producţiei, adică suportă cheltuieli extraproductive sau comerciale (pentru transport, ambalaj, păstrare, reclamă etc).   Cheltuielile de producţie şi cheltuielile comerciale alcătuiesc costul total sau comercial al  producţiei. Determinarea reală a acestuia la întreprindere este necesară pentru:  -   investigaţiile marketing şi adoptarea în baza acestora a deciziei privind începerea  procesului de fabricare a unui nou articol (prestării unui nou tip de servicii) cu cheltuieli mai mici; -   stabilirea gradului de impact al anumitelor articole de cheltuieli asupra costului  producţiei (lucrărilor, serviciilor);  -   formarea preţurilor;  -   Calcularea corectă a rezultatelor financiare ale activităţii, iar respectiv şi a impozitului pe venit. Costul producţiei (lucrărilo r, serviciilor) este astfel estimarea valorică a resurselor naturale, materiale, termoenergetice, fondurilor fixe, resurselor de muncă şi a altor resurse utilizate în procesul de fabricare şi realizare a produselor (lucrărilor, serviciilor).  Cheltuielile ce formează costul producţiei (lucrărilor, serviciilor) se grupează conform conţinutului lor economic în următoarele elemente:   ã cheltuieli materiale (minus deşeurile restituibile), cota acestora în suma totală a cheltuielilor constituie 60-90%; doar în ramurile industriei extractive cota lor e mai mică;   ã c heltuielile pentru retribuţia muncii  personalului principal de producţie al întreprinderii, inclusiv primele pentru rezultatele de producţie;   ã c ontribuţiile pentru necesităţile sociale sunt defalcările în fondurile sociale extrabugetare (de pensii, asigurări sociale, angajare a forţei de muncă, de asigurare medicală obligatorie);   ã amortizarea fondurilor fixe - uzura fondurilor fixe de producţie egală cu suma defalcărilor de amortizare. T ot aici intră şi amortizarea accelerată a fondurilor fixe, precum şi indexarea lor;   ã alte cheltuieli sunt impozitele, defalcările în fondurile extrabugetare speciale, plăţile  pentru degajările maximal admisibile (degajarea substanţelor po luante), asigurarea obligatorie a  bunurilor întreprinderii etc. Structura cheltuielilor este redată în figura 8.1.   Cheltuielile incluse în costul de producţie pot fi clasificate după diferite criterii. În funcţie de modul de includere în costul de producţi e ele pot fi cheltuieli directe şi indirecte.   Cheltuielile directe sunt cheltuielile proprii unui produs şi pot fi nemijlocit incluse în costul lui de producţie. Cheltuielile care sunt proprii mai multor tipuri de produse sunt numite cheltuieli indirecte ( cheltuielile de secţie, administrative şi altele). Ele se repartizează pe diferite tipuri de   produse prin diferite metode, de exemplu, proporţional cu salariile directe calculate pentru fabricarea fiecărui tip de producţie.  La stabilirea costului unor anum ite tipuri de producţie (lucrări, servicii) se foloseşte gruparea cheltuielilor l a unitatea de produs pe articole de calcul, necesară în procesul de formare a preţurilor la diverse tipuri de articole. în calitate de grupare- tip se foloseşte următorul nomen clator al articolelor de calculaţie: 1. Materia primă şi materialele. 2. Semifabricatele, piesele de completare procurate, serviciile întreprinderilor cooperatiste. 3. Deşeurile restituibile (se scad). 4. Combustibilul şi energia în scopuri tehnologice. 5. Salariul de bază al muncitorilor din cadrul producţiei. 6. Salariul suplimentar al muncitorilor din cadrul producţiei. 7.   Defalcările pentru asigurarea socială. 8. Cheltuielile pentru  pregătirea şi însuşirea producţiei. 9. rumentel or şi accesoriilor cu destinate specială şi alte cheltuieli sociale. 10. Cheltuielile pentru întreţinerea şi exploatarea utilajului. 11. Cheltuielile comune ale secţiei. 12. Cheluielie generale ale întreprinderii. 13. Pierderile în urma rebutului. 14. Alte cheltuieli de producţie. 15. Cheltuieli ne legate de producţie.     Cheltuielile întreprinderii Cheltuieli mixte Raportate la rezultatele financiare (contul Venituri şi pierderi)  Efectuate din contul  profitului net 1. Cheltuieli materiale. 2. Cheltuieli  pentru retribuţia muncii. 3. Defalcări  pentru necesităţile sociale. 4. Amortizarea fondurilor fixe. 5. Alte cheltuieli. Dobînda la credite. Cheltuieli de deplasare. Cheltuieli de reprezentanţă.  Cheltuieli  pentru instruirea  personalului. Cheltuieli  pentru recla mă.  Formarea fondurilor de asigurare, etc. Cheltuielile pentru comenzile anulate şi cheltuielile din cadrul  procesului de producţie ce nu s -au soldat cu produsele preconizate. Cheltuielile pentru întreţinerea capacităţilor de producţie şi obiectelor conservate (în afara cheltuielilor compensate din contul altor surse). Pierderile necompensate de către cei vinovaţi în urma staţionărilor cauzate de factori exteriori. Pierderile în urma operaţiunilor cu ambalajul. Cheltuielile de judecată şi arbitraj.  Amenzi le, penalităţile, despăgubirile, şi alte tipuri de sancţiuni pentru încălcarea condiţiilor stipulate în contractele economice, precum şi cheltuielile  pentru compensarea daunelor cauzate. Sumele datoriilor problematice în decontările cu alte întreprinderi,  precum şi cu alte persoane, necesar să fie rezervate conform legislaţiei în vigoare. Pierderile în urma trecerii la pierderi a datoriilor debitoare, la care a expirat termenul de prescripţie, şi a altor datorii irecuperabile. Pierderile în urma operaţiunil or din anii precedenţi, descoperite în anul curent. Pierderile incompensabile de pe urma calamităţilor naturale (distrugerea şi deteriorarea rezervelor de producţie, a articolelor finite şi a altor valori materiale,  pierderile în urma staţionării  producţiei, etc.), inclusiv cheltuielile legate de prevenirea sau lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale.  Pierderile incompensabile de pe urma incendiilor, avariilor, altor situaţii extraordinare, cauzate de fenomene extremale. Pierderile cauzate de furturi, vinovaţii conform deciziei de  judecată nu au fost stabiliţi.  O serie de impozite (pe proprietate,  pentru reclamă, etc.)   Incluse în preţul de cost al  producţiei pe elemente Plate cheltuielilor „mixte”  supra normelor stabilite. Plata dobînzilor la împrumuturile cu termenul expirat, etc. Cheltuielile pentru întreţinerea obiectelor social-culturale, amenajarea oraşului.  Cheltuielile în legătură cu întreţinerea,  prestarea serviciilor gratuite pentru instituţiile de învăţămînt.  Ajutoare materiale, cadouri, concedii suplimentare, adaosuri la pensie, etc. Veniturile de la hîrtiile de valoare ale întreprinderii. O serie de impozite locale (taxa pentru dreptul la comerţ,  pentru tranzacţiile  bursiere, etc.) Formarea diverselor fonduri ale întreprinderii, etc.  Fig. 8.1 Structura cheltuielilor întreprinderii Una dintre condiţiile principale pentru sporirea gradului de eficienţă a activităţii întreprinderii este reducerea costului al producţiei (lucrărilor, serviciilor). Factorii ce asigură  reducerea costului sunt: aplicarea tehnologiilor avansate, economisirea materiei prime, combustibilului, energiei electrice, creşterea productivităţii muncii, reducerea pierderilor în urma rebuturilor şi staţionărilor, îmbunătăţirea utilizării fondurilor fixe de    producţie, reducerea cheltuielilor de desfacere a producţiei, reglementarea cheltuielilor pentru întreţinerea aparatului administrativ, modificarea structurii  programului de producţie ca rezultat al realizărilor de asortiment etc.   8.2. încasările de l a realizarea producţiei (lucrărilor, serviciilor). Profitul şi rentabilitatea   Realizarea producţiei finite, a lucrărilor executate, serviciilor prestate permite stabilirea rezultatului financiar al activităţii întreprinderii. Π ncasările de la realizarea producţiei constituie suma mijloacelor  băneşti obţinute de întreprindere pentru produsele fabricate, lucările executate, serviciile  prestate. Aceasta e principala sursă de mijloace pentru compensarea cheltuielilor şi formarea veniturilor întreprinderilor. În a fară de încasările de la realizarea producţiei de bază, întreprinderea poate obţine încasări din alte realizări (vinderea fondurilor fixe, a materialelor etc), precum şi de la operaţiunile extrarealizare (darea bunurilor în arendă, activitatea mixtă, veniturile din operaţiunile cu hârtii de valoare etc). Un moment important în procesul încasărilor este încasarea operativă a mijloacelor. Mărimea încasărilor de la realizare depinde de volumul producţiei fabricate, asortimentul acesteia, calitatea şi nivelul p reţ urilor, ritmicitatea expedierii, formele de decontare etc. În  prezent  pentru întocmirea dărilor de seamă financiare metoda determinării încasărilor de la realizarea producţiei (lucrărilor, serviciilor) se stabileşte doar după expedierea producţiei, exe cutarea lucrărilor, prestarea serviciilor şi prezentarea documentelor de decontare cumpărătorului (clientului). La declararea politicii sale în domeniul evidenţei întreprinderea alege metoda de determinare a încasărilor de la realizare numai  pentru scopuri le impozitării: fie conform termenelor de plată a producţiei expediate (în cazul achitării prin transfer -  pe măsura acumulării mijloacelor de la realizarea mărfurilor la conturile bancare, iar în cazul achitării cu bani în numerar  -  pe măsura acumulării mijloacelor în casă), fie   conform termenelor de expediere a producţiei şi prezentarea cumpărătorilor a docu mentelor de decontare. Potrivit standardelor internaţionale, veniturile şi cheltuielile se acumulează, adică se iau la evidenţă pe măsura apariţiei lor    şi nu pe măsura încasării banilor sau executării plăţilor, ceea ce înseamnă că se foloseşte metoda de calculare a încasărilor după expedierea producţiei. însă aplicarea acestei metode în perioada de tranziţie adesea duce la deficitul resurselor financiare  reale din cauza neachilării la timp a plăţilor de către cumpărători.   Un factor important, ce influenţează mărimea încasărilor de la realizarea producţiei (lucrărilor, serviciilor), este modul de formare a preţurilor. În final  preţul mărfii se stabileşte pe piaţă; asupra lui acţionează esenţial coraportul dintre cerere şi ofertă şi el reprezintă un compromis dintre dorinţa vânzătorului şi posibilităţile cumpărătorului. Dar punctul de plecare la formarea preţului de realizare este calculaţia (calcularea costului). Deopotrivă cu metoda de calculaţie se utilizează şi alte metode de formare a preţurilor la articolele nou însuşite:  parametrică,  bazată pe dependenţa preţului de parametrul principal al articolului (capacitate, tonaj, v iteză de acţiune etc);  statistică,  bazală pe analiza şirului dinamic al  preţurilor la articol ele similare sau înrudite etc. Î nsă în toate condiţiile preţul trebuie să compenseze cheltuielile producătorului, de aceea folosirea calculaţiei este absolut necesară. De regulă, se calculează 2 variante de preţ la fiecare marfă, producerea căreia se preconizează în anul planificat: de realizare, ce îi asigură producătorului condiţii normale de lucru, şi minimal, ce compensează cheltuielile întreprinderii cu profit minim.
Related Search
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks