_Psihopedagogia_Deficientei_de_Intelect_Curs.pdf

Description
CURS PSIHOPEDAGOGIA DEFICIENTULUI DE INTELECT Anul universitar 2010 - 2011 1 STRUCTURA ŞI DINAMICA PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE ÎN CADRUL ŞTIINŢELOR PSIHOPEDAGOGICE 1.) OBIECTUL ŞI LOCUL PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE INTEGRATE ÎN CADRUL ŞTIINŢELOR PSIHOPEDAGOGICE Psihopedagogia specială este o ştiinţă psihopedagogică care se ocupă de persoanele cu deficienţe, de studiul partic

Please download to get full document.

View again

of 95
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Information
Category:

Documents

Publish on:

Views: 2 | Pages: 95

Extension: PDF | Download: 0

Share
Transcript
   CURS PSIHOPEDAGOGIA DEFICIENTULUI DE INTELECT  Anul universitar 2010 - 2011 1  STRUCTURA I DINA!ICA PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE N CADRUL TIIN#ELOR PSIHOPEDAGOGICE  1 .) OBIECTUL ŞI LOCUL PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE INTEGRATE ÎN CADRUL ŞTIINŢELOR PSIHOPEDAGOGICE    Psihopedagogia specială este o ştiinţă psihopedagogică care se ocupă de  persoanele cu deficienţe, de studiul particularităţilor psihice, de instrucţia lor şi educaţia lor, de evoluţia şi dezvoltarea lor psihică, de modalităţile corectiv - recuperative pentru valorificarea potenţialului uman existent şi formarea personalităţii acestora în vederea integrării socio-profesionale cât mai adecvate. şadar, conturarea domeniului depăşeşte cadrul teoretic şi are profunde implicaţii practic-aplicative în care educaţia, instrucţia, recuperarea şi integrarea se constituie ca activităţi de intervenţie specială care să conducă la dezvoltarea de comportamente şi disponi!ilităţi necesare inserţiei sociale. Psihopedagogia specială are ca o!iect de studiu fenomenul defectivităţii - sau deficienţei - în multiplele sale forme şi grade. eci, se poate spune că psihopedagogia specială este ştiinţa care studiază legităţile dezvoltării, educaţiei şi instrucţiei copiilor deficienţi .  in definiţie se desprind # compartimente fundamentale ale psihopedagiei speciale , a $ $%&'arti&entul 'r%(le&el%r 'si)%l%*i$e  ale dezvoltării psihice, referitoare la aspectele specifice ale dezvoltării psihice - în strânsă legătură cu  particularităţile dezvoltării fizice %a copiilor care suferă de diferite deficienţe . ! $ $%&'arti&entul 'r%(le&el%r 'e+a*%*i$e  care vizează aspectele specifice ale realizării procesului de instrucţie a copiilor deficienţi . Psihopedagogia specială ela!orează metodele şi procedeele de educare şi reeducare a deficienţilor, în scopul compensării deficienţilor şi al recuperării sociale a diverselor categorii de copii şi adulţi afectaţi de ele. eci, aceasta este o disciplină de sinteză care are ca punct solar în sistemul noţional %deficienţa ca formă de organizare structurală a personalităţii. Polimorfismul psihopedagogiei speciale decurge din varietatea formelor de diza!ilităţi şi a celor de inadaptare consecutive. &âmpul de acţiune al psihopedagogiei speciale se situează între studierea normalului şi patologicului, înţelegând o pro!lematică ştiinţifică şi practică referitoare la prevenirea, depistarea, diagnoza, orientarea şcolară, complexul terapeutic educaţional. &omplexul terapeutic constă în administrarea unui ansam!lu de intervenţii psihologice, pedagogice, medicale sau sociale determinate de investigaţiile clinice şi de elementele de evaluare sociopedagogică. stfel, necesitatea cola!orării permanente şi multilaterale între  psihopedagogie ,pe de o parte, medicină, sociologie ,de cealaltă parte, se manifestă cu  pregnanţă încă din faza diagnosticului şi definirii deficienţei. iversitatea de tipuri şi #  grade ale deficienţilor impune găsirea şi adoptarea unor criterii riguroase , ştiinţifice de diagnostic, criterii la a căror conturare intervenţia activă a psihopedagogului , a medicului şi a sociologului este necesară.  eficienţa mintală nu poate fi a!ordată numai dintr-un singur punct de vedere ţinând seama că ea este extrem de polimorfă în ce priveşte caracteristicile genotipice, etiologice, neurofiziologice, psihometrice şi prognostice . #.  DEFECT ŞI DEFICIENŢĂ   Pentru a delimita sferele de competenţă , se impune să examinăm cum a!ordează , pe de o parte , psihopedagogia specială , iar pe de altă parte , medicina % disciplină  predominant !iologică %pro!lematica persoanelor deficiente . 'n mod firesc, cercetarea şi acţiunea medicală vizează înainte de toate +e,e$tul , termen care desemnează lezarea, deteriorarea sau chiar a!senţa unui organ sau segment al corpului . (re!uie spus că  prezenţa defectului organic nu este suficientă pentru a putea desemna pe cineva ca fiind +e,i$ient  . )xistă numeroase defecte organice % anatomo - fiziologice %care nu duc în mod necesar la apariţia unor +e,i$iene  , în sensul propriu defectologic al cuvântului.  efectul determină constituirea deficienţei atunci când tul!ură su!stanţial relaţiile individului cu mediul social , când defectul îl împiedică să reflecte suficient de exact realitatea o!iectivă % fenomenele psihice nu se dezvoltă şi nu se desfăşoară în limite normale - , să efectueze la nivel normal , alături de ceilalţi mem!ri normali ai colectivităţii , formele de activitate caracteristice vârstei ,rolului statutului psihosocial al celor de-o seamă cu el * +ocul , învăţătura în unităţile şcolare o!işnuite , o muncă  profesională accesi!ilă ma+orităţii $ . e aici reiese că , spre deose!ire de defect * fenomen organic $ , deficienţa este , prin excelenţă , un fenomen de natură 'si)%l%*i$. /i s%$ial.    e aceea, unii autori consideră pe !ună dreptate că o!iectul specific al  psihopedagogiei speciale îl constituie nu defectul ca atare sau , mai exact , un organ mai mult sau mai puţin defect , ci omul * respectiv , copilul $ , care prezintă o anumită deficienţă . 'n cazul +e,i$ientului  sunt tul!urate su!stanţial sau rămân insuficient dezvoltate * nu ating limita inferioară a normei $ tocmai aceste relaţii sociale .   eci , defectul se exprimă prin +i&inuarea &ai &ult sau &ai 'uin *rav.  'n. la su'ri&area t%tal. 3   4 +e lun*. +urat.  $)iar +e,initiv. 3 a $a'a$it.il%r ,un$i%nale ale unui %r*an 4 a'arat sau siste& al %r*anis&ului u&an 4 5n a/a ,el 5n$t este a,e$tat.  tul(urat. sau 5&'ie+i$at. 3 +e6v%ltarea /i +es,./urarea n%r&al. a un%r ,un$ii 'si)i$e 4 a relaiil%r +intre in+ivi+ /i &e+iul s%$ial  'n acest sens, deficienţa este o consecinţă directă a defectului . ar , relaţia dintre +e,e$t  şi +e,i$ien.  nu tre!uie concepută în mod mecanic , potrivit schemei  o cauză produce întotdeauna un anumit efect ,iar un fenomen e,e$t  nu poate apărea niciodată fără să acţioneze un anumit fenomen $au6. .  eci , deficientul nu este un !olnav în sens clinic ,nu este anormal, ci un individ cu o 'ers%nalitate s'e$i,i$.  în sfera mare şi diversă a normalităţii, care tinde spre normalizarea deplină având şanse ma+ore da a o o!ţine în condiţiile unei educaţii specializate. eficientul tre!uie considerat o persoană care , chiar dacă nu mai dispune de o integrare !iopsihică nu este un !olnav în sens patologic , ci prin efectul deficienţei are tendinţa să-şi construiască o personalitate decompensată. Prin 'ers%nalitate   +e$%&'ensat.  se înţelege acel tip de personalitate care având o formulă de organizare normală , printr-o disfuncţiune a unuia dintre structurile de !ază , prezintă un echili!ru insta!il manifest sau potenţial, astfel că la o anumită intensitate a solicitărilor sau a stressului extern sau intern , poate reacţiona prin tul!urarea echili!rului şi printr-un grad oarecare de indaptare la condiţiile de viaţă.  7  . PRINCIPALELE DIRECŢII DE DEZVOLTARE A TEORIEI ŞI PRACTICII  PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE    Pe fondul acestor date teoretice generale se impune să examinăm câteva dintre tendinţele actuale cale mai pregnante ale dezvoltării teoriei şi practicii psihopedagogice în acst domeniu . na dintre ele vizează ri+i$area nivelului te%reti$ al a$iunii 'si)%'e+a*%*i$e  . 'n ansam!lu extinderea şi adâncirea investigaţiilor ştiinţifice în acest domeniu va avea ca rezultat  a $ 'er,e$i%narea  continuă a metodelor , procedeelor , tehnicilor de lucru adaptate la particularităţile psihofizice ale diferitelor categorii de copii deficienţi / ! 3 intensi,i$area  muncii psihopedagogice speciale în raport cu o!iectivele ma+ore ale recuperării , pe măsura posi!ilităţilor de dezvoltare a acestor copii . 0 altă tendinţă este apropierea  5nv..&ntului s'e$ial +e 5nv..&ntul +e &as.  . 'n unele cazuri , şcoala specială are un caracter închis , în sensul că pregătirea teoretică şi  practică pe care o oferă copiilor şi tinerilor deficienţi nu atinge un nivel echivalent cu cel al învăţământului o!işnuit/ de aceea ei nu pot să depăşească la un moment dat reţeaua învăţământului special , pentru a se include în una din treptele învăţământului de masă , chiar dacă au posi!ilităţi în acest sens . 'n general, se preconizează integrarea instructiv %educativă timpurie , dar eşalonată în trepte  la început este parţială * prin contacte directe , dar de scurtă durată , mai ales în  pauze, în timpul li!er sau de +oacă , între deficienţi şi ceilalţi copii $ / ulterior ea devine din ce în ce mai e8tins.  * participarea în comun la anumite discipline şcolare sau forme de activitate $ / în cele din urmă , în clasele mai mari , integrarea şcolară poate fi deplină * deficienţii integraţi participă la toate activităţile şi lecţiile , alături de ceilalţi $ , în condiţii egale de exigenţe.  Pre$%$itatea instruirii $%'iil%r +e,i$ieni  reprezintă o cerinţă de mare actualitate . 'n acest sens , asistăm la extinderea reţelei de unităţi preşcolare speciale care cuprind tot mai mulţi copii de la  la -2 ani . esigur , munca cu copii mici necesită % 're*.tire 'si)%'e+a*%*i$. s'e$ial. a $a+rel%r +i+a$ti$e 4 atât în ceea ce    priveşte $%ninutul  procesului instructiv-educativ , cât şi aspectul metodelor şi procedeelor utilizate .  E,i$iena &un$ii +e re$u'erare a   +e,i$ienil%r  poate fi considera!il sporită prin utilizarea adecvată a mi+loacelor tehnice moderne . 9  . DELIMITĂRI CONCEPTUALE    'n 'si)%'e+a*%*ia  specială sunt utilizaţi o serie de termeni cărora li se acordă , în  principiu , acelaşi sens şi semnificaţie . iferenţele de la un autor la altul privesc nu atât conţinutul termenilor cât , mai cu seamă , nivelul de extindere asupra întregului domeniu 3
Related Search
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks