OMF 9

Description
k,l

Please download to get full document.

View again

of 6
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Information
Category:

Documents

Publish on:

Views: 15 | Pages: 6

Extension: DOCX | Download: 0

Share
Transcript
   Elaborarea metodică N 9 Tema :  Sinusitele odontogene cronice: etiopatogenie, anatomia patologică,  simptomatologia, diagnostic, tratament. 1.   Generalităţi privind inflamţiile sinuzale cronice.   Este o infalamatie cronica a mucoasei sinusului maxilar. Se intilneste cu aceeasi frecventaa la ambele sexe. Majoritatea datelor statistice arata ca peste 40-60% din totalul sinuzitelor cronice sunt maxiloetmoidale. 2.   Clasificarea sinuzitelor cronice: -   parţială, difuză, purulentă, hiperplastică, cu comunicare oro -max ilară, reacutizată.   ã   După etiologie: rinogenă, odontogenă, alergică, traumatică, specifice, neurovegitative.   ã   După clinică: - Acută : congestivă şi purulentă.  - Cronică: catarală, purulentă, polipoasă(hiperplastică), cazeoasă, necrotică, atrofică, cronică cu a cutizare. ã   Deschisă şi închisă. ã   După timp: Acută; Subacută; Cronică; Recidivantă.   3.   Factorii favorizanţi şi cauzali în sinusita maxilară.   Factori predispozanţi:  polipi sinuzali; deviaţii de sept; obstrucţia ostiumului maxilar prin edem al mucoasei; hiperplazia mucoasei; scăderea rezistenţei organismului la gripa, infecţii virotice acute, diabet, surmenaj fizic şi psihic, suprarăcirea şi supraîncălzirea, maladii ale sîngelui, stări decompensate,  pneumonii, alergii, dereglări metabolice. Factori determinanţi: Infecţioşi - odontogeni: Parodontita apicală acută sau cronică. Chist -radicular, folicular, rezidual. Granulom. Periostita. Osteomielita. Dinte inclus şi retinat, distopat. Pungi parodontale. Infecţioşi -neodontogeni: Renite etmoidite. Dacriocistite. Tumori(epulis). Maladii specifice. Implant. Augumentare osoasă.   4.   Etiopatogenie. Investigatiile contemporane demonstreaza ca nu exista o cauza unica bine determinata a sinuzitei maxilare cronice. De cele mai multe ori aceasta forma de sinuzita maxilara este cauzata de actiunea mai multor factori favorizanti cum ar fi : vegetatii adenoide, adenoidita acuta si cronica,rinite acute si cronice,deviatie de sept nazal, avitaminoza, tulburari metabolice, conditii structural-anatomice ale cavitatilor sinusurilor maxilare,scaderea imunitatii locale si generale, noxe de productie. 5.   Anatomia pat ologică.   Sinuzita maxilară cronică  poate fi parţială, localizată numai la mucoasa planşeului sinuzal, sau totală, cuprinzând întreaga mucoasă sinuzală. Mucoasa sinusului, profund alterată, hiperplaziată, îngroşată neuniform, prezintă formaţiuni polipoide şi chistice care reduc mult cavitatea sinuzală, în interiorul căreia se află un puroi consistent, fetid.   Având în vedere corelarea modificărilor patologice ale mucoasei sinuzale cu aspectele clinice, conduit terapeutică, sinuzitele maxilare cornice au fost clasificate on în trei stadii: ãreversibile - mucoasă exsudativă, creşterea vâscozităţii mucusului, încetinirea mişcărilor ciliare, creşterea numărului şi dimensiunilor caliciforme. în unele cazuri, s - a constatat dispariţia parţială sau totală a cililor, care poate fi reversibilă, dacă celelalte straturi ale mucoasei sunt lezate într  -un grad redus. Din punct de vedere imunologic, acest stadiu se caracterizează prin creşterea IgA şi neutralizarea anticorpilor specifici în celulele epiteliale de către IgA;   ãparţial reversibile - creşterea hiperemiei, edem marcat, tulburări metabolice în corion, uscăciunea mucoasei. Aceste leziuni ale corionului sunt caracteristice tuturor sinuzitelor exsudative, care la început  pot avea un character reversibil. Imunologic, în acest stadiu se constată creşteri ale IgM şi IgG;   ãireversibile - ulceraţii, dispariţia totală a cililor cu metaplazie epitelială, lipsa celulelor caliciforme,tendinţa la scleroză şi chisturi de natură glandulară. Modificările profunde ale corionului, asoc iate cu fibroză parcelară sau totală, care interesează şi vasele, presupun leziuni avansate, ireversibile.  Imunologic există creşteri ale nivelelor IgM şi IgG, scăderi ale complementului seric şi apariţia de complexe imune circulante. Germenii microbieni c el mai frecvent implicaţi într  - o sinuzită maxilară de cauză dentară sunt specii  predominant anaerobe cum ar fi streptococii, pneumococii, stafilococii, colibacilii, klebsiella, proteus, Pseudomonas aeruginosa etc. Rareori se poate întâlni haemophilus influenza sau stafilococus aureus. Aceştia sunt vehiculaţi de secreţia muco -  purulentă sau de puroiul bine legat. Fetiditatea secreţiilor este dată de prezenţa germenilor anaerobi, care poate fi considerată un element de diagnostic diferenţial între sinuzita max ilară de cauză dentară şi cea rinogenă. în acest ultim caz, predominant fiind implicate specii aerobe. 6.   Simptomatologia. Sinuzita c r o n i c ă odontogenă debutează de la оnceput sub această formă, sau poate surveni ca o cronicizare a unei sinuzite acute odontogene. Apare mai frecvent dec оt forma acută.Debutează subiectiv  prin dureri matinale la nivelul etajului mijlociu al feţei şi senzaţie de tensiune geniosuborbitară mai ales оn poziţia declivă a capului. Cacosmia subiectivă este permanentă.   ã   Debutul cu dureri în etaj ul mijlociu al feţei mai rar. ã   Senzaţii de greutate sau tensiune -mai al es dimineaţa în regiunea infraorbitală. ã   Cacosmie subiectivă permanentă. ã   Exobucal-  poate fi uşor edem de partea afectată, relieful osos şi a şanţurilor sau plicilor şters. ã   Rinoscopia antrioară - unilateral mucoasa edemată, congestionată, îngroşată, acoperită cu eliminări abundente mucopurulete, polipi, uneori acoperiţi cu cruste de puroi. ã   Palparea peretelui sinusal-dureros. ã   Endobucal- uşor edem şi congestie pe vestibul din partea afectată. Dintele cauzal.   Starea generală rar afectată, dar     poate fi stări subfebrile, apatii, astenici, indispoziţie, oboseală   7.   Diagnosticul: 1.   Clinica, 2.   Puncţia sinusală - efectuată la nivelul miatului inferior  -puroi. 3.   Rinoscopia anterioară –   4.   Rentgen(incidenţa semiaxială; OPG; TC) factorul eiologic(infecţioşi, traumatici, tumori, maladii specifice,) 5.   Endoscopia optică  6.   Examenul histologic. 7.   Laborator, Antibioticograma. Examenul exobucal  poate evidenţia un uşor edem de partea afectată cu ştergerea reliefului osos şi a şanţurilor peribucale Rinoscopia anterioară ne arată unilateral o evidenţă prezenţa empiemului   mucoasă congestivă, hiperemică, оngroşată,   sinuzal. (Colecţia dr. Drăgaan G.)   acoperită de o secreţie mucopurulentă abundentă.   Puncţia sinusală efectuată la nivelul meatului inferior al sinusului inflamat poate evidenţia prezenţa  puroiului. Palparea peretelui anterior sinuzal este dureroasă.   Examenul endobucal arată o uşoară congestie şi eventual edem оn vestibulul superior de partea afectată. La nivelul arcadei dentoalveolare se poate observa prezenţa dintelui cauzal sau a unei comunicări  bucosinuzale. In cazul comunicării bucosinuzale semnul lui Valsalva este prezent, iar lichidele din cavitatea bucală pot reflua pe nas. Starea generală uneori nu este afectată, о n timp ce alteori bolnavii s о nt subfebrili, apatici, indispuşi, astenici. Prin scurgerea şi оnghiţirea puroiului оn căile aerodigestive,  bolnavii pot contacta laringite, faringite, diaree. Diafanoscopia poate pune оn evidenţă următoarele semne:  - semnul lui Heryng - lipsa de transparenţă a sinusului;  - semnul lui Davidson - lipsa de iluminare a papilei de pe partea afectată;  - semnul lui Garel -  bolnavul nu percepe lumina de partea bolnavă.   Examenul radiografie evidenţiază o voalare sinuzală mai puţin intensă şi mai puţin omogenă; radioopacitatea este mai intensă marginal de - a lungul pereţilor sinuzali, formо nd un chenar neregulat, uneori deosebitde gros; acesta traduce оngroşarea mucoasei, care poate prezenta vegetaţii polipoide ce tind să umple cavitatea sinuzală (fig. 7.2). Radiografia оn incidenţă retroalveolară evidenţiază elementul cauzal dentar sau prezenţa unei comunicări bucosinuza le.  Diagnoza - radiologică   ã   -Rentgen -factorul eiologic odontogen- Pt, chist, granulom, periostita, osteomielita; dinte inclus şi retinat, distopat; rădăcini în SM, dinte în SM, material de obturare în SM, COS -prin lipsa ţesutului osos, ã   - Acută - catarală - radiotransparenţa sinusului apare de obicei nemodificată. ã   Empiem sinusal- radioopacitate uniformă, intensă, cu un nivel de lichid. Opacitate unilaterală nesemnificativă. ã   SAPurulentă - radioopacitate uniformă, omogenă, se poate evidenţia opacitate mai intensă la  periferie a opacităţii şi în centru mai scăzută, de grosme variabilă datorită îngroşării mucoasei diferită în diferite sectoare. ã   SCO- radioopacitate mai intensă marginal de - a lungul pereţilor sinusali, formînd un chenar neregulat, uneori destul de gros, datorită îngroşării mucoasei neuniforme şi prezenţii polipilor. Micşorarea volumului SM, cu contrast se văd şi polipii, 8.   Diagnosticul diferenţial se face cu :   -   sinusita cronică rinogenă, .chistul mucos intrasinuzal, -tumorile chistice dentare, -sinusitele specifice. Sinuzita maxilară cronică de cauză dentară trebuie diferenţiată de:   ãsinuzita cronică rinogenă - care survine de obicei după pusee repetate de rino -sinuzite acute. De cele mai multe ori este bilaterală şi lipsesc cauzele odonto -parodontale; ãsinuzita maxilară fungică - cel mai frecvent cauzată de Aspergillus, care în mod normal se găseşte în aer şi poate fi inhalat; simptomatologia clinică este asemănătoare, elementul characteristic fiind uneori detectabil prin examen CT, care evidenţiază prezenţa caIcificărilor ce pot fi difuze, liniare sau nodulare; examenul microbiologic are valoare orientativă, dar diagnosticul de certitudine este histopatologic;   ãsinuzita maxilară alergică - reprezintă un răspuns clinic al mucoasei nazo -sinuzale, mediat de IgE, la un alergen din mediu; de obicei sunt sezoniere, identificarea alergenului fiind un element de diagnostic; ãchistul mucos intrasinuzal (chistul de retenţie, mucocelul) - este de regulă asimptomatic, descoperit accidental; radiologie, are imagine de „soare care răsare”; în unele cazuri, poate produce dureri cu caracter de hemicranie, fapt ce impune extirparea; ãchisturile maxilarelor (chistul radicular, folicular, rezidual etc. ), dezvoltate în vecinătatea sinusului - simptomatologia locală caracteristică şi examenul radiologie precizează diagnosticul; uneori, prin pusee infecţioase repetate, pot întreţine o sinuzită maxilară cronică;   ãtumorile maligne de mezo - şi de suprastructură -  pot îmbrăca în faza de debut aspectul clinic al  unei sinuzite maxilare cronice; ãsinuzitele maxilare specifice (tuberculoasă, luetică, actinomicotică) - sunt foarte rare la nivelul sinusului maxilar, iar testele de laborator specifice acestor afecţiuni stabilesc diagnosticul de certitudine;   ãsinuzita consecutivă fracturilor de maxilar, cu hematom intrasinuzal suprainfectat, sau cu prezenţa de corpi străini în cavitatea sinuzală.   9.   Tratament : intervenţia chirurgicală radicală după Caldwell - Luc. După Dencher.  Tratamentul medicamentos a sinusitei Tratamenul conservat iv cu preparate medicamntoase se aplică bolnavilor preoperator şi după operaţie în dependenţă de forma nozologică.   ã   Antibiotici(antigungici). ã   Analgetici. ã   Hiposensibilizante - CaCl, dimidrol, suprastin, tavigil. ã   Vazoconstrictorii  –   sanorin, glazolin, naftizin, otilin. ã   Antipiretici. ã   Dezintoxicarea. Tratamentul chirurgical  –    Înlăturarea corpilor străini din sinus.    –    Cura radicală Caldwell -Luck.  –    Procedeul Denker.  –    Ortopedic.  –    Plastia fistulei (COS). Etapele operaţei Caldwell -Luck ã   Incizia  ã   Trepanarea SM ã   Lărgirea SM   ã   Înlăturăm mucoasa patologică   ã   Rinostoma ã   Suturarea plăgii   Caldwell-Luck ã   Cura radicală după Caldwell - Luck presupune: deschiderea largă a SM, înlăturarea mucoasei modificate şi crearea rinostomei. Indicaţii –    sinusită odontogenă cronică, sinuzite  maxilare hiperplastice, sinusită perforativă.   ã   Prelucrarea cîmpului operator. Izolarea cîmpului operator. Anestezia. ã   Incizia (pe plica de tranziţie de la 2 -6). Decolarea lamboului periostal. ã   Trepanarea peretelui anterior a SM. ã   Înlăturarea mucoasei modificte (corpilor străini - 33 bolnavi)  cu îndreptarea la  patomorfologie şi antibioticogramă. ã   Prelucrăm cu soluţii de antiseptici, Hemostaza şi revizia. ã   Rinostoma. ã   Aplicarea tubului ciuruit şi meşă iodoformată în sinus care se scoate în nas. ã   Suturar  ea plăgii endobucală. Comprese locale. Pansamente zilnice.    Sau Are indicaţie о n sinuzitele maxilare cronice ale adultului, ca şi la sinuzitele maxilare hiperplazice, cu o оngroşare accentuată a mucoasei Intervenţia se realizează оn anestezie generală sau loco - regională. Anes tezia loco- regională se va face о n teritoriul nervilor dentar superior şi anterior, dentar superior şi mijlociu, dentar superior şi posterior. о n cazul оn care se face plastia comunicării cu lambouri palatinale,   este necesară şi anestezia nervilor nazo -  palatin şi palatin anterior.   Tehnica operatorie cuprinde următorii timpi:  1. Ajutorul оndepărtează buza superioară pentru executarea inciziei gingivo -  bucale deasupra porţiunii aderente a gingiei. Incizia о ncepe de la frenul buzei superioare şi se continuă pоnă la al doilea premolar. Se decolează părţile moi de pe faţa anterioară a maxilarului pоnă la emergenţa nervului infraorbitar.   2. Se trepanează peretele anterior al sinusului оn fosa canină, pe o suprafaţă de 1 cm2 , şi ulterior se lărgeşte orificiul cu cleştele ciupitor de os. 3. Secreţiile sinuzale sо nt оndepărtate, se decolează mucoasa cu fungozităţi şi polipi şi se extirpă cu  pensa. Porţiunile din mucoasă nealterate pot fi lăsate pe loc. Se vor chiureta cu atenţie eventualele zone osteitice. 4. Se asigură drenajul nazo -sinuzal, prin deschiderea meatului inferior; deschiderea se va face о napoia capului cornetului inferior, pentru a nu leza canalul lacrimo- nazal. Deschiderea trebuie să fie suficient de largă pe ntru a asigura un drenaj permanent al sinusului оn cavitatea nazală.  5. оn cavitatea sinusului unii autori recomandă introducerea de pulberi antibiotice, noi оnsă folosim de regulă pentru tamponamentul   .sinusului o meşă iodoformată. Un capăt al meşei se sc oate la nivelul orificiului narinar prin meatul inferior deschis. 6. Sutura inciziei vestibulare. Postoperator, оn primele zile se vor administra antibiotice. Dacă este prezent edemul genian, se vor aplica comprese umede locale. Durerile postoperatorii vor fi combătute prin administrarea de calmante. Meşa iodoformată va fi оndepărtată după 3 -4 zile. La 8- 10 zile de la operaţie, se face o spălătură de control; dacă lichidul nu iese clar şi persistă supuraţia, оnseamnă că operaţia a fost incompletă, prin lăsarea unor fragmente de mucoasă alterată sau prin prezenţa unui focar dentar.   Prin traumatizarea nervului suborbitar, se produce o anestezie a buzei superioare şi a dinţilor maxilari, pe o perioadă variabilă de timp.  Cavitatea sinusului, о n lipsa mucoasei se umple cu ţesut cicatriceal şi os de neoformaţie. La radiografie, sinusul operat va avea aspect opac.  Procedeul Denker ã   Deschiderea SM prin unghiul anterior- intern, se decolează apertura piriformă şi fosa canină, se rezectează unghiul osos.
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks