NOUL COD PENAL LEGEA nr.286/ publicata în M.O. nr.510/ Forma actualizata valabila la data de : - PDF

Description
NOUL COD PENAL LEGEA nr.286/ publicata în M.O. nr.510/ Forma actualizata valabila la data de : PARTEA GENERALĂ Titlul I - Legea penală şi limitele ei de aplicare art. 1-14

Please download to get full document.

View again

of 20
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Information
Category:

Presentations

Publish on:

Views: 11 | Pages: 20

Extension: PDF | Download: 0

Share
Transcript
NOUL COD PENAL LEGEA nr.286/ publicata în M.O. nr.510/ Forma actualizata valabila la data de : PARTEA GENERALĂ Titlul I - Legea penală şi limitele ei de aplicare art Capitolul I - Principii generale art. 1-2 Capitolul II - Aplicarea legii penale art Secţiunea 1 - Aplicarea legii penale în timp art. 3-7 Secţiunea a 2-a - Aplicarea legii penale în spaţiu art Titlul II - Infracţiunea art Capitolul I - Dispoziţii generale art Capitolul II - Cauzele justificative art Capitolul III - Cauzele de neimputabilitate art Capitolul IV - Tentativa art Capitolul V - Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni art Capitolul VI - Autorul şi participanţii art Titlul III - Pedepsele art Capitolul I - Categoriile pedepselor art Capitolul II - Pedepsele principale art Secţiunea 1 - Detenţiunea pe viaţă art Secţiunea a 2-a - Închisoarea art. 60 Secţiunea a 3-a - Amenda art Capitolul III - Pedeapsa accesorie şi pedepsele complementare art Secţiunea 1 - Pedeapsa accesorie art. 65 Secţiunea a 2-a - Pedepsele complementare art Capitolul IV - Calculul duratei pedepselor art Capitolul V - Individualizarea pedepselor art Secţiunea 1 - Dispoziţii generale art. 74 Secţiunea a 2-a - Circumstanţele atenuante şi circumstanţele agravante art Secţiunea a 3-a - Renunţarea la aplicarea pedepsei art Secţiunea a 4-a - Amânarea aplicării pedepsei art Secţiunea a 5-a - Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere art Secţiunea a 6-a - Liberarea condiţionată art Titlul IV - Măsurile de siguranţă art Capitolul I - Dispoziţii generale art Capitolul II - Regimul măsurilor de siguranţă art Titlul V - Minoritatea art Capitolul I - Regimul răspunderii penale a minorului art Capitolul II - Regimul măsurilor educative neprivative de libertate art Capitolul III - Regimul măsurilor educative privative de libertate art Capitolul IV - Dispoziţii comune art Titlul VI - Răspunderea penală a persoanei juridice art Capitolul I - Dispoziţii generale art Capitolul II - Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice art Capitolul III - Dispoziţii comune art Titlul VII - Cauzele care înlătură răspunderea penală art Titlul VIII - Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei art Titlul IX- Cauzele care înlătură consecinţele condamnării art Titlul X - Înţelesul unor termeni sau expresii în legea penală art PARTEA SPECIALĂ Titlul I - Infracţiuni contra persoanei art Capitolul I - Infracţiuni contra vieţii art Capitolul II - Infracţiuni contra integrităţii corporale sau sănătăţii art Capitolul III - Infracţiuni săvârşite asupra unui membru de familie art Capitolul IV - Agresiuni asupra fătului art Capitolul V - Infracţiuni privind obligaţia de asistenţă a celor în primejdie art Capitolul VI - Infracţiuni contra libertăţii persoanei art Capitolul VII - Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile art Capitolul VIII - Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale art Capitolul IX - Infracţiuni ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private art Titlul II - Infracţiuni contra patrimoniului art Capitolul I - Furtul art Capitolul II - Tâlhăria şi pirateria art Capitolul III - Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii art Capitolul IV - Fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice art Capitolul V - Distrugerea şi tulburarea de posesie art Titlul III - Infracţiuni privind autoritatea şi frontiera de stat art Capitolul I - Infracţiuni contra autorităţii art Capitolul II - Infracţiuni privind frontiera de stat art Titlul IV - Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei art Titlul V - Infracţiuni de corupţie şi de serviciu art Capitolul I - Infracţiuni de corupţie art Capitolul II - Infracţiuni de serviciu art Titlul VI - Infracţiuni de fals art Capitolul I - Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori art Capitolul II - Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare art Capitolul III - Falsuri în înscrisuri art Titlul VII - Infracţiuni contra siguranţei publice art Capitolul I - Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate art Capitolul II - Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice art Capitolul III - Nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive art Capitolul IV - Infracţiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activităţi reglementate de lege art Capitolul V - Infracţiuni contra sănătăţii publice art Capitolul VI - Infracţiuni contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor informatice art Titlul VIII - Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială art Capitolul I - Infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice art Capitolul II - Infracţiuni contra familiei art Capitolul III - Infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate art Titlul IX - Infracţiuni electorale art Titlul X - Infracţiuni contra securităţii naţionale art Titlul XI - Infracţiuni contra capacităţii de luptă a forţelor armate art Capitolul I - Infracţiuni săvârşite de militari art Capitolul II - Infracţiuni săvârşite de militari sau de civili art Titlul XII - Infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de război art Capitolul I - Infracţiuni de genocid şi contra umanităţii art Capitolul II - Infracţiuni de război art Titlul XIII - Dispoziţii finale art. 446 PARTEA GENERALĂ TITLUL I Legea penală şi limitele ei de aplicare CAP. I Principii generale ART. 1 Legalitatea incriminării (1) Legea penală prevede faptele care constituie infracţiuni. (2) Nicio persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârşită. ART. 2 Legalitatea sancţiunilor de drept penal (1) Legea penală prevede pedepsele aplicabile şi măsurile educative ce se pot lua faţă de persoanele care au săvârşit infracţiuni, precum şi măsurile de siguranţă ce se pot lua faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală. (2) Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de siguranţă dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârşită. (3) Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită şi aplicată în afara limitelor generale ale acesteia. CAP. II Aplicarea legii penale SECŢIUNEA 1 Aplicarea legii penale în timp ART. 3 Activitatea legii penale Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare. ART. 4 Aplicarea legii penale de dezincriminare Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi. ART. 5*) Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei (1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile. *) Notă CTCE: Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 372 din 20 mai 2014, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 5 din Codul penal, constatându-se că aceste prevederi sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. ART. 6 Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim. (2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detenţiune pe viaţă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune. (3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă. Ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii. (4) Măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă. (5) Când legea nouă este mai favorabilă în condiţiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare şi măsurile de siguranţă neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta. (6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranţă, acestea se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă. (7) Când o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ţine seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alin. (1)-(6). ART. 7 Aplicarea legii penale temporare (1) Legea penală temporară se aplică infracţiunii săvârşite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp. (2) Legea penală temporară este legea penală care prevede data ieşirii ei din vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin natura temporară a situaţiei care a impus adoptarea sa. SECŢIUNEA a 2-a Aplicarea legii penale în spaţiu ART. 8 Teritorialitatea legii penale (1) Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României. (2) Prin teritoriul României se înţelege întinderea de pământ, marea teritorială şi apele cu solul, subsolul şi spaţiul aerian, cuprinse între frontierele de stat. (3) Prin infracţiune săvârşită pe teritoriul României se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în alin. (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România. (4) Infracţiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României şi atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar în parte, rezultatul infracţiunii. ART. 9 Personalitatea legii penale (1) Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română, dacă pedeapsa prevăzută de legea română este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani. (2) În celelalte cazuri, legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română, dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicţiei niciunui stat. (3) Punerea în mişcarea a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz, a procurorului general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Termenul în care procurorul poate emite autorizarea este de până la 30 de zile de la data solicitării autorizării şi poate fi prelungit, în condiţiile legii, fără ca durata totală să depăşească 180 de zile Alin. (3) al art. 9 a fost modificat de pct. 1 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie ART. 10 Realitatea legii penale (1) Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie, contra statului român, contra unui cetăţean român ori a unei persoane juridice române. (2) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi numai dacă fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare în statul pe teritoriul căruia s-a comis. ART. 11 Universalitatea legii penale (1) Legea penală română se aplică şi altor infracţiuni decât celor prevăzute în art. 10, săvârşite în afara teritoriului ţării de un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie, care se află de bunăvoie pe teritoriul României, în următoarele cazuri: a) s-a săvârşit o infracţiune pe care statul român şi-a asumat obligaţia să o reprime în temeiul unui tratat internaţional, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă; b) s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului şi aceasta a fost refuzată. (2) Dispoziţiile alin. (1) lit. b) nu se aplică atunci când, potrivit legii statului în care s-a săvârşit infracţiunea, există o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată. (3) Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispoziţiilor legale privitoare la recunoaşterea hotărârilor străine. ART. 12 Legea penală şi tratatele internaţionale Dispoziţiile art se aplică dacă nu se dispune altfel printr-un tratat internaţional la care România este parte. ART. 13 Imunitatea de jurisdicţie Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român. ART. 14 Extrădarea (1) Extrădarea poate fi acordată sau solicitată în temeiul unui tratat internaţional la care România este parte ori pe bază de reciprocitate, în condiţiile legii. (2) Predarea sau extrădarea unei persoane în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene se acordă sau se solicită în condiţiile legii. (3) Predarea unei persoane către un tribunal penal internaţional se acordă în condiţiile legii. TITLUL II Infracţiunea CAP. I Dispoziţii generale ART. 15 Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii (1) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o. (2) Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale. ART. 16 Vinovăţia (1) Fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală. (2) Vinovăţie există când fapta este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită. (3) Fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul: a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte; b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui. (4) Fapta este săvârşită din culpă, când făptuitorul: a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce; b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă. (5) Există intenţie depăşită când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului. (6) Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când este săvârşită cu intenţie. Fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai când legea o prevede în mod expres. ART. 17 Săvârşirea infracţiunii comisive prin omisiune Infracţiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârşită şi prin omisiune, când: a) există o obligaţie legală sau contractuală de a acţiona; b) autorul omisiunii, printr-o acţiune sau inacţiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului. CAP. II Cauzele justificative ART. 18 Dispoziţii generale (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă există vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege. (2) Efectul cauzelor justificative se extinde şi asupra participanţilor. ART. 19 Legitima apărare (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitimă apărare. (2) Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului. (3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, încăpere, dependinţa sau loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii. ART. 20 Starea de necesitate (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de necesitate. (2) Este în stare de necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol imediat şi care nu putea fi înlăturat altfel viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat. ART. 21 Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de aceasta. (2) Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligaţii impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală. ART. 22 Consimţământul persoanei vătămate (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită cu consimţământul persoanei vătămate, dacă aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol. (2) Consimţământul persoanei vătămate nu produce efecte în cazul infracţiunilor contra vieţii, precum şi atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia. CAP. III Cauzele de neimputabilitate ART. 23 Dispoziţii generale (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost
Related Search
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks