METODÃ DE EVALUARE A RISCULUI DE INCENDIU ÎN PÃDURILE ROMÂNIEI - PDF

Description
Analele ICAS 50: , 2007 METODÃ DE EVALUARE A RISCULUI DE INCENDIU ÎN PÃDURILE ROMÂNIEI IOAN ADAM Institutul de Cercetãri ºi Amenajãri Silvice, Staþiunea Timiºoara, România Abstract ELABORATING THE

Please download to get full document.

View again

of 11
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Information
Category:

Presentations & Public Speaking

Publish on:

Views: 55 | Pages: 11

Extension: PDF | Download: 0

Share
Transcript
Analele ICAS 50: , 2007 METODà DE EVALUARE A RISCULUI DE INCENDIU ÎN PÃDURILE ROMÂNIEI IOAN ADAM Institutul de Cercetãri ºi Amenajãri Silvice, Staþiunea Timiºoara, România Abstract ELABORATING THE EVALUATION METHOD OF FIRE RISK FOR THE ROMANIAN FORESTS Elaborating the evaluation method of fire risk created the possibility of making a map of fire risk for the Romanian forests, of knowing the areas with high risk of fire and allowing a better organization in preventing and extincting the fires. The statistics analysis of fire in our country shows that most of the fires and the largest areas burnt by fire happen in cluster, in well determined geographical areas. The analysis of the causes of fire shows that the majority of fires are casual having their origin in agricultural areas near forests ( grasslands, stubblefield, meadows) due to some cleaning actions of these areas with the help of fire (fires left unsupervised) in favourable meteorological conditions. That s why the elaborated evaluating method of fire risk has a point start in a statistics method of calculating the frequency of fires, completed with a method of calculating the risk linked to vegetation, which takes in consideration the levels of vegetation in the forest and their inflammability. A second method determines the risk of spreading in a certain form of vegetation (forestry), after the fire was started. This combined elaborated method answers the definition of risk characterised through the probability of producing the phenomenon and its consequences. Through the statistics method we can determine the annual frequency of fires at ha of forest for a certain period of time. For an overview imagine of fire risk in our country, the annual number of fires at ha was calculated for the period The risk scale established depending on the maximum number of fires in the areas with high level of risk. For the measurement of fire risk through the vegetation method was used the measurement method recommended in France for Mediteranean forest. In measurement we used combustibility index determined for our forest species. At a national level, using the combined method of evaluation, there were identified, 71 U.P. with high level of risk which represents up to ha and 137 U.P. with medium level of fire risk that is ha, so 208 U.P. with high and medium level of fire risk with a surface of ,9 ha. Keywords: forest fire, fire risk, combustibility index 261 Analele ICAS 50, 2007 Rezumat Elaborarea metodei de evaluare a riscului de incendiu a creat posibilitatea elaborãrii hãrþii riscului de incendiu pentru pãdurile României, a cunoaºterii zonelor cu risc de incendiu ridicat ºi permite o mai bunã organizare în activitatea de prevenire ºi stingerea incendiilor. Analiza statisticã a incendiilor din þara noastrã aratã cã cele mai multe incendii ºi cele mai mari suprafeþe parcurse de foc se produc grupat, în zone geografice bine delimitate. Analiza cauzelor incendiilor de pãdure aratã cã majoritatea incendiilor sunt accidentale ºi au originea în terenurile agricole limitrofe pãdurii (pãºuni, miriºti, pajiºti, etc.) ºi se datoreazã unor acþiuni de curãþare prin foc a acestor terenuri (focuri lãsate nesupravegheate) în condiþii meteorologice favorabile incendiilor. De aceea, metoda de evaluare a riscului de incendiu elaboratã are la bazã o metodã statisticã de calcul a frecvenþei incendiilor, completatã cu o metodã de calcul a riscului pe baza vegetaþiei, care þine seama de straturile vegetale din pãdure ºi combustibilitatea acestora. A doua metodã determinã riscul de extindere a incendiului într-o anumitã formaþie vegetalã (forestierã), dupã ce focul a fost declanºat. Aceastã metodã combinatã elaboratã rãspunde definiþiei riscului în general caracterizat prin probabilitatea de producere a fenomenului ºi consecinþele acestuia. Prin metoda statisticã se determinã frecvenþa anualã a incendiilor la ha pãdure pentru o anumitã perioadã de timp. Pentru a avea o imagine de ansamblu a riscului de incendiu din þara noastrã, numãrul de incendii anuale la ha pãdure s-a calculat pentru perioada Scara gradelor de risc s-a stabilit în funcþie de numãrul maxim de incendii din zonele cu risc de incendiu ridicat. Pentru calculul riscului de incendiu prin metoda vegetaþiei s-a utilizat metoda de calcul recomandatã în Franþa pentru pãdurile mediteraneene. In calcule s-au folosit indicii de combustilitate determinaþi pentru speciile forestiere ºi litierã de la noi. Au fost identificate, la nivel naþional 71 U.P. cu risc de incendiu ridicat, care totalizeazã ha ºi 137 U.P. cu risc de incendiu mediu care totalizeazã ha, deci 208 U.P. cu risc ridicat ºi mediu, cu o suprafaþã de ,9 ha. Cuvinte cheie: incendiu de pãdure, risc de incendiu, indice de combustibilitate INTRODUCERE Conceptul de risc are întotdeauna douã elemente: frecvenþa ori probabilitatea ca un fenomen sã se producã ºi consecinþele pe care le produce fenomenul. Schematic, formula riscului se prezintã astfel: Risc = probabilitate x consecinþã Incendiile forestiere sunt fenomene complexe, fiind provocate de o multitudine de cauze. Evaluarea riscului de incendiu în fondul forestier rãmâne un element aproximativ, întrucât elementele determinante sunt dificil de stabilit cu precizie. La noi în þarã nu au fost preocupãri pentru elaborarea unei astfel de metode pânã în momentul când a început alinierea legislaþiei naþionale cu privire la incendii la legislaþia europeanã ºi s-a cerut introducerea, în normele de prevenire ºi stingere a incendiilor, a unui capitol privind elaborarea metodei de evaluare a riscului de incendiu. Pe plan internaþional au fost elaborate diferite metode de evaluare a riscului de incendiu Adam (Lopez et al., 1999; Lopez et al., 2001; Filippidis ºi Mitsopuolus, 2004). In majoritatea þãrilor europene, evaluarea riscului de incendiu se face pe baza unor calcule statistice. Evidenþa statisticã a incendiilor de pãdure se realizeazã la nivelul ocoalelor silvice ºi în cadrul acestora pe unitãþi de producþie ºi chiar pe parcele în zone cu multe incendii. S-a mers pe ideea cã în pãdurile în care incendiile s-au produs în numãr mare de-a lungul unei perioade lungi de timp, se vor produce ºi în viitor. In Franþa, a fost elaboratã ºi o metodã de evaluare a riscului de incendiu pe baza structurii ºi compoziþiei vegetaþiei (Anonymous, 1994), care permite evaluarea riscului la un nivel mult mai fin ºi mai profund decât permite statistica. Prin aceastã metodã se evalueazã însã riscul de extindere a incendiului odatã declanºat, rezolvând cu precãdere problema termenului al doilea din formula riscului datã anterior (consecinþa incendiului). Elaborarea metodei de evaluare a riscului de incendiu creeazã posibilitatea ca, o datã riscul cunoscut, sã se poatã face dotãrile necesare ºi sã se ia mãsuri de prevenire ºi stingere a incendiilor în funcþie de risc. Aceasta, a facut posibilã, de asemenea, realizarea hãrþii riscului de incendiu pentru pãdurile României. 2. MATERIAL ªI METODà Pentru a aprofunda fenomenul incendiilor de pãdure, într-o primã etapã s-a fãcut o analizã statisticã a incendiilor vizând distribuþia numericã a acestora pe teritoriul þãrii, a suprafeþelor parcurse de foc, distribuþia incendiilor pe anotimpuri ºi cauzele care le genereazã. Ar fi fost foarte important sã se facã ºi o analizã a pagubelor produse de incendii, însã datele furnizate sunt irelevante, deoarece se pare cã la noi în þarã pagubele sunt subevaluate. De altfel, evaluarea pagubelor incendiilor este destul de dificilã (aceasta nu include ºi daunele aduse ecosistemului), astfel cã unele þãri, precum Slovenia, au renunþat sã o mai facã. Din acest motiv, riscul de incendiu se va limita la probabilitatea izbucnirii acestuia ºi la suprafaþa parcursã de foc. Pentru analiza statisticã s-a avut în vedere perioada , pentru a urmãri evoluþia incendiilor dupã modificarea structurii proprietãþii. Analiza statisticã s-a fãcut pânã la nivelul anului 2003, deoarece s-a constatat cã începând cu anul 2004 o mulþime de incendii produse în pãduri ce nu aparþineau R.N.P. Romsilva, nu au mai fost raportate, astfel cã nu se mai dispunea de date certe la nivelul întregului fond forestier al României. In vederea elaborãrii metodei de evaluare a fost, de asemenea, luatã în considerare structura ºi compoziþia vegetaþiei forestiere în corelaþie cu comportamentul acesteia la foc. Þinând seama de datele prezentate anterior, s-a considerat cã metoda de evaluare a riscului de incendiu trebuie sã cuprindã douã componente: (i) evaluarea statisticã a riscului de incendiu; (ii) evaluarea riscului pe baza vegetaþiei (odatã 263 incendiul declanºat). Prima componentã ar rezolva primul termen al formulei riscului, probabilitatea producerii incendiilor. A doua componentã va caracteriza perspectiva amplorii incendiului o datã produs. Aºadar, metoda de evaluare a riscului de incendiu va avea la bazã metoda statisticã, fiind completatã de metoda de evaluare a riscului pe baza vegetaþiei Metoda de evaluare statisticã a riscului de incendiu Datã fiind structura pãdurilor României, în care cele mai multe incendii sunt de litierã, suprafeþele parcurse de foc sunt mai mici în raport cu alte zone geografice (þãrile mediteraneene). De aceea, pentru calculul riscului de incendiu, având ca bazã datele statistice, se va utiliza indicatorul,,u (frecvenþa incendiilor) propus de Zunko (1978): U = x B/S Analele ICAS 50, 2007 unde: B numãrul anual de incendii S suprafaþa pãdurii (ha) luatã în calcul Acest indicator este potrivit pentru pãdurile noastre ºi calculele se pot face la nivel de U.P. Cu valoarea obþinutã dupã efectuarea calculelor se intrã în tabelul 1, pentru a afla gradul de risc. La stabilirea gradelor de risc s-a avut în vedere numãrul maxim de incendii, posibilitatea regrupãrii ulterioare a acestora (gradelor de risc) pentru nevoi practice ºi numãrul de grade de risc stabilite pentru metoda de evaluare pe baza vegetaþiei. Tabelul 1. Gradul de risc la incendiu in raport cu numarul incendiilor Fire risk degree in accordance with numbers of fires Numãr de focuri Gradul de risc 0-0,5 Foarte redus 0,5-1 Redus 1-4 Mediu 4-8 Ridicat 8 Foarte ridicat 2.2. Metoda de evaluare a riscului de incendiu pe baza vegetaþiei Aceastã metodã de evaluare a riscului de incendiu þinând seama de structura ºi compoziþia vegetaþiei a fost elaboratã în Franþa (Anonymous, 1994), în cadrul C.E.M.A.G.R.E.F. Metoda ia în considerare comportamentul vegetaþiei la foc prin analiza urmãtorilor factori: (i) inflamabilitatea, care caracterizezã o mai mare sau mai micã favorizare a unei specii analizate de a se aprinde sub efectul cãldurii dezvoltate; ea variazã considerabil funcþie de sezon ºi starea fenologicã a speciei; (ii) combustibilitatea, care caracterizeazã mai slab sau mai puternic intensitatea focului 264 Adam într-o formaþie vegetalã (depinzând ºi ea de sezon); (iii) combustibilul este repartizat în pãdure pe 4 straturi; (iv) arboretul, constituit din stratul lemnos înalt; (v) subarboretul, stratul lemnos de talie micã; vi) stratul erbaceu, ce constituie pãtura moartã, foarte inflamabilã la sfârºitul -perioadei de vegetaþie; vii) litiera, adesea densã ºi continuã, adesea uscatã ºi inflamabilã, locul de unde -pornesc cele mai multe incendii de pãdure. Factorul de bazã în calcularea riscului de incendiu este R.M.A. (riscul mediu anual) ºi se traduce prin probabilitatea, în procente, ca un incendiu sã se repete pe aceeaºi suprafaþã, dupã un numãr de ani, sau o suprafaþã de pãdure sã fie incendiatã întrun an. (Exemplu: RMA = 1% înseamnã cã o suprafaþã datã- parcelã unitate de producþie- sã fie incendiatã o datã la 100 ani, sau o unitate din acestea din 100 sã ardã o dat pe an). Metoda de evaluare a riscului cuprinde mai multe etape, dupã cum urmeazã: (i) Calculul indicelui de combustibilitate(ic): IC = ,3 x BV (E 1 + E 2 7,18), unde: BV = biovolum, se obþine prin adunarea gradelor de acoperire în % a fiecãruia din cele 4 straturi de vegetaþie (arboret, subarboret, erbacee ºi litiera) ºi este cuprins în general, între 0 ºi 5. E 1 ºi E 2 conþin notele intensitãþii calorice (indicii de combustibilitate) ºi au valori cuprinse între 1 ºi 8. E 1 reprezintã intensitatea caloricã pentru arboret, iar E 2 pentru subarboret, litierã ºi stratul erbaceu. (ii) Evaluarea riscului mediu anual (RMA) pentru suprafaþa în cauzã. În prima fazã se va calcula indicele de combustibilitate ponderat (ICM): ICM = (1/ST) x (S 1 x IC 1 + S 2 x IC2 + S 3 x IC 3 + ), unde: ST este suprafaþa totalã a masivului, S 1, S 2, S 3 - suprafeþele diferitelor formaþiuni vegetale din cadrul masivului, IC 1, IC 2, IC 3 - indicii de combustibilitate corespunzãtori acestora. RMA pentru întreg masivul se va calcula cu formula: RMA = 0,1 x ICM 3 Tabelul 2. Gradul de risc la incendiu (dupã C.E.M.A.G.R.E.F., 2004) Fire risk degree RMA (%) Riscul rezultat Perioada medie între dou incendii consecutive 0 0,25 Foarte redus Superior lui 400 ani 0,25 0,50 Redus ani 0,50 1,00 Mediu ani 1-2 Ridicat ani 2 Foarte ridicat ani 265 Analele ICAS 50, 2007 Cu valoarea obþinutã se va intra în tabelul 2 pentru a afla riscul rezultat. Pentru a avea o imagine de ansamblu a riscului de incendiu în fondul forestier al României, colectivul de informaticã al I.C.A.S. Timiºoara a conceput un program pe calculator pentru aplicarea metodei de evaluare a riscului de incendiu pe baza vegetaþiei, la nivel de U.P. Ca formaþiuni vegetale distincte au fost considerate subunitãþile de producþie, date fiind diferenþele structurale ale arboretelor din codru regulat, codru grãdinãrit, crâng, etc. Pentru calculul biovolumului, procentul de acoperire pentru arboret s-a determinat fãcând produsul dintre suprafaþa u.a. ºi consistenþã. Suprafaþa ocupatã de subarboret este redatã procentual în descrierea parcelarã, iar pentru pãtura erbacee s-a luat în considerare un procent mediu de acoperire de 20%. Se menþioneazã cã a fost luat în calcul la subarboret ºi seminþiºul utilizabil ºi neutilizabil. Referitor la litierã, se precizeazã cã pentru unitãþile amenajistice la care apare în descrierea parcelarã litierã continuã, s-a utilizat un grad de acoperire de 100%, iar pentru cazurile cu litierã întreruptã s-a luat în calcul un procent de 50%. Þinând seama de densitatea lemnului, viteza de ardere ºi puterea caloricã, au fost stabiliþi indicii de combustibilitate pentru speciile de arbori ºi arbuºti care apar în descrierea parcelarã (valorile prezentate in continuare au fost preluate de la I.N.L. Bucuresti). Cu cât densitatea lemnului este mai mare, cu atât este necesarã o temperaturã mai ridicatã pentru ca acesta sã se poatã aprinde, sau un timp mai îndelungat de contact cu masa de cãldurã. În condiþii identice de umiditate ºi de timp, densitatea determinã temperatura de aprindere. Mai întâi se aprind speciile cu densitate micã. Viteza de ardere se mãsoarã în grame lemn ars pe minut, variind de la specie la specie (Mo 80,1 ; Br 68,3 ; Pin 65,0 ; St 46,3 ; Fa 44,9 ; Ca 40,0 ; Fr 48,2 ; Pa 51,8 ; Ci 46,6 ; Te 53,2 ; Me 46,6 ; Sc 51,5 ; Pl 60,0 ; Ul 46,6 ; An.n. 60,0 ; Soc 50,5). Rezultã cã lemnul prezintã o rezistenþã la foc cu atât mai mare cu cât densitatea este mai ridicatã. Puterea caloricã dezvoltatã prin arderea lemnului variazã de la specie la specie. Se redau în continuare valorile acesteia pentru unele specii forestiere (Mj/kg): Mo 15,596; Br 15,449; Pin 16,957; St 14,445; Fa 14,842; Ca 13,314; Fr 13,984; Pa 13,732; Me 15,428; Sc 14,968; Ul 14,700 ; An 14,214; La 14,700; Sa 13,649. Datoritã conþinutului în rãºini ºi densitãþii mai mici a lemnului, rãºinoasele au o combustibilitate mai mare decât foioasele. Þinând seama de elementele prezentate anterior, au fost determinaþi indicii de combustibilitate pentru speciile forestiere. Pentru vegetaþia erbacee, indicele de combustibilitate este considerat 1, fiind preluat din literatura francezã. Întrucât nu au fost gãsite date (în literatura de specialitate) referitoare la aprinderea ºi arderea litierei, au fost efectuate experimentãri în laboratorul I.N.L. Experimentãrile s-au efectuat pe litiera ce caracterizezã 4 tipuri de formaþii forestiere: molidiºuri, pinete, fãgete ºi stejãrete. Au fost folosite mostre de litierã de molid, pin, fag ºi stejar. S-a adoptat metoda standarizatã SR EN 597/1,2 1998, având ca sursã de 266 Adam aprindere þigara aprinsã ºi flacãra de chibrit. Se menþioneazã însã cã testarea nu s-a fãcut în condiþii de vânt, când aprinderea ºi arderea sunt mult accelerate. Metoda de evaluare a riscului pe baza vegetaþiei, aºa cum a fost conceputã, câºtigã în precizie dacã se aplicã la masive pãduroase cât mai compacte. De aceea, pentru zonele cu risc de incendiu ridicat, metoda se poate aplica pe trupuri de pãdure (ca ºi metodã statisticã, de altfel) permiþând determinarea mai precisã a riscului Metoda combinatã Aºa cum s-a arãtat, pentru evaluarea riscului de incendiu în pãdurile României este necesar sã fie avute în vedere ambele metode de calcul. Luând în considerare cele douã metode de evaluare (metoda statisticã ºi metoda pe baza vegetaþiei), în cazul diferenþei de evaluare de 1 grad, încadrarea pãdurii la risc de incendiu se va face la gradul cel mai mare. Dacã prin metoda statisticã rezultã un grad mai scãzut, acesta trebuie ridicat, întrucât potenþialul de risc de incendiu al vegetaþiei este mai mare ºi oricând se pot produce incendii. În cazul cã prin evaluarea riscului pe baza vegetaþiei se obþine un grad inferior, acesta trebuie ridicat întrucât numãrul mare de incendii s-a produs din alte cauze decât vegetaþia. În cazul pãdurilor constituite din specii cu combustibilitate redusã, fãrã subarboret, etc., la care prin - evaluarea riscului pe baza vegetaþiei se obþin rezultate negative, încadrarea se face la gradul,,foarte redus. Pentru o diferenþã de 2 grade între metode, încadrarea în grad de risc de incendiu se va stabili fãcând media acestora. 3. REZULTATE ªI CONCLUZII Dupã o primã analizã, s-a constatat cã cele mai multe incendii s-au produs în partea central-vesticã a þãrii, relativ grupat, în 6 Direcþii Silvice: Târgu-Jiu, Turnu- Severin, Reºiþa, Deva, Alba-Iulia ºi Cluj. În perioada luatã în considerare în aceste direcþii silvice s-au produs 1455 de incendii, deci 47% din numãrul incendiilor produse în întreaga þarã (3113). Suprafaþa parcursã de foc în aceste direcþii silvice totalizeazã 6875,7 ha, adicã 80% din suprafaþa parcursã de foc în România pentru perioada respectivã (12667,3 ha). O analizã a poziþiei geografice a direcþiilor silvice cu cele mai multe incendii aratã cã incendiile nu sunt condiþionate strict de climã întrucât cele mai multe se produc aproximativ pe o bandã ce strãbate þara de la sud la nord. De remarcat cã cele mai multe incendii se produc primãvara (51%) ºi vara (26%). Suprapunând harta cu poziþionarea incendiilor peste harta vegetaþiei, se constatã cã cele mai multe incendii s-au produs în pãduri de fag, deci nu în pãduri de rãºinoase compuse din specii cu combustibilitate ridicatã. Analizând cauzele incendiilor de pãdure, s-a constatat cã 59,7% din numãrul 267 total de incendii ºi 66,8% din suprafaþa totalã parcursã de foc se datoreazã unor cauze accidentale, focurile provenind din pãºuni, fâneþe ºi terenuri agricole limitrofe pãdurii. Numãrul mare de incendii din primãvarã ºi chiar varã, se datoreazã în mare
Related Search
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks