Karl May - Comoara din Lacul de Argint.pdf

Description
Karl May – Opere vol. 6 Capitolul I - Pantera neagră Pe la amiază unei foarte călduroase zile de iunie, Dogfish, unul din cele mai mari vapoare de călători şi transporturi de mărfuri de pe Arkansas, înainta biciuind valurile fluviului cu roţile lui mari, prevăzute cu palete. Părăsise în dimineaţa aceea Little Rock şi se apropia acum de Lewisburg, unde urma să acosteze. Zăpuşeala îi alungase pe călătorii mai înstăriţi în cabinele lor, iar m

Please download to get full document.

View again

of 337
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Information
Category:

Documents

Publish on:

Views: 4 | Pages: 337

Extension: PDF | Download: 0

Share
Transcript
      Karl May Opere vol 6 ~ 1 ~ Capitolul I - Pantera neagră    Pe la amiază unei foarte călduroase zile de iunie, Dogfish  , unul din cele mai mari vapoare de călători şi transporturi de mărfuri de pe Arkansas, înain ta biciuind valurile fluviului cu roţile lui mari, prevăzute cu palete. Părăsise în dimineaţa aceea Little Rock şi se apropia acum de Lewisburg, unde urma să acosteze.   Zăpuşeala îi alungase pe călătorii mai înstăriţi în cabinele lor, iar majoritatea pasage rilor de pe punte se culcaseră jos, în dosul butoaielor, lăzilor şi altor colete ce le ofereau puţină umbră. Căpitanul dăduse ordin să se instaleze pentru aceşti călători, sub un umbrar de pânză, o tejghea cu tot felul de pahare şi de sticle cu băuturi tari şi pişcătoare, preparate pentru gâtlejuri şi limbi nu prea răsfăţate. Îndărătul acestei tejghele moţăia cu ochii închişi un chelner toropit de caniculă. De câte ori îşi deschidea însă pleoapele, îi scăpa printre buze o înjurătură sau un cuvânt mai grosol an. Pricina supărării sale era o ceată de vreo douăzeci de bărbaţi aşezaţi în cerc pe podea, în faţa tejghelei, care - şi treceau din mână -n mână   păhărelul cu zaruri. Miza era aşa -numitul drink  , adică, la sfârşit, cel care pierdea trebuia să plătească fiecăr ui partener câte un rachiu. Prin urmare, chelnerul nu putea să tragă un pui de somn, aşa cum ar fi dorit. Oamenii aceştia desigur că nu se întâlniseră pentru prima oară aici, pe bord, căci purtarea le era foarte familiară şi din vorbele lor reieşea că se cunoşteau foarte bine. Spre deosebire de această intimitate, manifestau o anum ită consideraţie faţă de unul dintre ei, căruia îi spuneau cornelul , adică, în felul lor de a vorbi, colonelul . 1   Acesta era un bărbat înalt şi uscăţiv, cu obrazul bine ras şi trăsături dure, unghiulare, încadrate de o barbă olandeză, roşie şi aspră. Aceeaşi culoare o avea şi părul tuns scurt, cum se putea vedea, căci pălăria de pâslă, veche şi ponosită, şi -o lăsase pe ceafă. Purta nişte ghete grele, ţintuite, pantaloni de nanchin şi o bluză scurtă din acelaşi material. Vestă nu avea. În locul ei se ivea o cămaşă boţită, murdară, cu gulerul larg desfăcut, prin care se zărea pieptul lui gol, ars de soare. Şoldurile îi erau înfăşurate într - un şal cu ciucuri roşii, lăsând să se vadă  mânerul unui cuţit şi tocurile a două pistoale. În spatele lui zăceau o puşcă destul de nouă şi o traistă de pânză cu două benzi ca să poată fi purtată în spinare.   1   Karl May obişnuieşte să dea culoare locală întrebuinţând expresii din graiul popoarelor în mijlocul cărora îşi plasează aventurile, păstrând mai ales denumirile de grade şi titluri. În cazul cuvântului cornel , dă indicaţia eronată că ar fi o pronunţie stâlcită  a cuvântului colonel.   Comoara din Lacul de Argint   ~ 2 ~ Ceilalţi bărbaţi erau la fel de neîngrijiţi şi de murdar îmbrăcaţi, însă de asemenea foarte bine înarmaţi. Nici unuia dintre ei nu i s -ar fi putut acorda de la prima vedere nici cea mai mică încredere. Jucau zaruri cu o adevărată pasiune şi - şi adresau tot timpul expresii atât de grosolane, încât un om cât de cât cumsecade desigur că n -ar fi stat nici un minut în preajma lor. Consumaseră în orice caz mai mult de un drink  , căci obrajii le erau încinşi nu numai de bătaia soarelui, ci şi de pe urma rachiului.   Căpitanul părăsise puntea de comandă şi se dusese pe dunetă să dea instrucţiunile necesare şefului de echipaj. Acesta întrebă:    —    Ce părere aveţi, captain , de indivizii ăia care dau acolo cu zarul? Mi se pare că sunt nişte boys  2  pe care nu- ţi prea place să -i vezi pe bord.  —    Cred şi eu! încuviinţă cel întrebat. E adevărat că s -au dat drept haversters  3   care merg în vest să se toc m ească la ferme în timpul recoltei, dar n - aş vrea să fiu eu acela căruia i -ar cere de lucru.  —    Well, sir!    Cât despre mine, îi socotesc nişte veritabili  tramps  4 . Să sperăm că cel puţin pe bord or să fie liniştiţi!    —   Nu i- aş   sfătui să ne supere mai mult decât suntem obişnuiţi. Avem destui oameni în echipaj ca să - i putem azvlrli pe toţi în bătrânul, binecuvântatul Arkansas. De altfel, pregăteşte - te de acostare. În zece minute se va zări portul Lewisburg. Căpitanul se întoarse pe punte spre a da comenzile necesare acostării.  Într- adevăr, peste puţin se iviră primele case ale oraşului pe care vaporul le salută cu un fluierat prelung de sirenă. De pe ponton se semnaliza că vasul urmează să mai primească încărcătură şi pasageri.  În tre timp, pasagerii din interiorul vaporului începură să urce pe punte ca să se bucure de scurtă întrerupere a acestei plictisitoare călătorii.   Nu li se oferea însă un spectacol prea distractiv.  Pe atunci, localitatea nu era nici pe departe atât de însemna tă ca acum. La debarcader aştepta doar puţină lume: câţiva cască - gură. Se zăreau numai câteva lăzi şi colete care urmau să fie încărcate, iar numărul noilor călători ce urcau pe bord nu trecea de trei. Unul dintre ei era un alb de statură înaltă, deosebit de puternic. Purta o barbă deasă şi neagră, dar atât de stufoasă încât nu i se vedeau decât ochii, nasul şi partea superioară a obrajilor. Pe cap purta o căciulă de biber veche, năpârlita de scurgerea anilor. Ar fi fost cu neputinţă să precizezi ce formă avusese iniţial. Pesemne că trecuse prin toate transformările posibile. Îmbrăcămintea bărbatului consta dintr- un pantalon şi un surtuc din pânză groasă de în cenuşiu. În chimirul lat, de piele, erau înfipte două revolvere, un cuţit şi mai multe lucruri măru nte, 2   Băieţi (în limba engleză în text).   3   Muncitori agricoli (în limba engleză în text).   4   Vagabonzi (în limba engleză în text).   Karl May Opere vol 6 ~ 3 ~ indispensabile unui adevărat westman  5 . Mai poseda în plus o puşcă grea, cu două ţevi, de al cărei pat era agăţată o secure lungă.   După ce - şi plăti biletul de drum, aruncă o privire cercetătoare în jur. Nu părea să - i pese de pasagerii bine îmbrăcaţi. Ochii i se opriră asupra jucătorilor care se ridicaseră spre a -i privi pe cei ce se urcau pe bord .   Îl zări pe cornel . Privirea lui trecu peste el ca şi cum nici nu l - ar fi observat. Dar, în timp ce se aplecă să - şi ridice deasupra coapsei lui masive tureat ca cizmei impermeabile, mormăi ca pentru sine: Behold!  6   Dacă ăsta nu e roşcovanul de Brinkley, să fiu afumat şi mâncat cu coajă   cu tot! Să sperăm că nu mă recunoaşte!   Cel la care se referea tresărise de asemenea la vederea lui şi se adresă în şoaptă îns oţitorilor săi:    —    Ia uitaţi - vă la individul ăla negricios! Îl cunoaşte careva dintre voi?   Răspunsul fu negativ.    —    Mi se pare că l - am mai văzut cândva şi anume în nişte împrejurări nu prea îmbucurătoare pentru mine. S - ar zice că mă încearcă o vagă amintire.    —   Atunci te- ar cunoaşte şi el pe tine! Îşi dădu cu părerea unul. Pe noi ne -a măsurat aşa, în treacăt, dar pe tine nici nu te - a luat în seamă.    —    Hm! Poate să - mi amintesc mai încolo. Sau şi mai bine, îl întreb cum îl cheamă. Dacă aflu, ştiu imediat cum stau. Mă duc să ciocnesc un pahar cu el.    —    Dacă acceptă.    —    Cum o să mă refuze? Ar fi o jignire, cum ştiţi şi voi. Cel căruia i se respinge un drink    are aici, în ţară, dreptul să răspundă cu pistolul său cuţitul şi, dacă - l răpun pe neobrăzat, nici dracului nu -i pasă.    —    Dar nu arată de loc ca unul care se lasă silit să facă ce nu -i place.  —    Pshaw!    7 Pui prinsoare?  —    Da, da, să punem prinsoare! se auzi de jur împrejur.    —    Cine pierde plăteşte un rând pentru toată lumea, câte trei pahare de cap.    —   S- a făcut! se învoi colonelul . Îmi convine.  —    Şi mie    ― răspunse celălalt. Dar trebuie să avem şi un prilej de revanşă. Facem trei prinsori pe câte trei pahare.  —    Da, dar cu cine să ciocnesc?    —    Ei, mai întâi cu bărbosul pe care zici că l -ai cunoscut, dar nu- ţi aminteşti cu ce prilej. Apoi cu gentlemenii care cască gura spre chei. Îl luăm pe ăla înaltul, care pare un uriaş între pitici. Şi, la urmă, cu indianul acela care a urcat pe bord cu băiatul lui. Sau te temi cumva de el?   Un râs unanim fu răspunsul la această întrebare,   în timp ce colonelul reluă cu dispreţ:   5   Om a l vestului (în limba engleză în text).   6   Ia te uită! (în limba engleză în text).   7   Interjecţie: Haida -de! (în li mba engleză în text).  
Related Search
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks