Jocul_o Perspectiva Pedagogica

Description
despre joc

Please download to get full document.

View again

of 4
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Information
Category:

Documents

Publish on:

Views: 2 | Pages: 4

Extension: PDF | Download: 0

Share
Transcript
  53 Sorin CRISTEA  Universitatea din Bucureşti dicţionar Jocul  – o perspectivă  pedagogică  Jocul   poate  denit şi anaizat a nie de activitate    psihică şi de metodă   didactică . Perspectia  pedagogică  impică aoricarea ceor două nieuri de referinţă în contextu în care  jocul   are o nalitate recreativă , reai-zaiă prin căi de acţiune  specice.n caitate de activitate psihică ,  jocul   este specic îrsteor copiăriei, eouînd a nieuri superioare în perioada  preşcolarităţii . Funcţia sa recreativă  este  prezentă însă şi a nieu ator îrste psioogice.  Pre -adolescentul  , adolescentul  , ciar adultul   o aorică în asociere cu funcţiie ator actiităţi care dein predo-minante – învăţarea , munca  şi creaţia  – şi cu anumite domenii artistice, sportie, tenoogice etc.Ca   metodă didactică, jocul   este utiizat, în mod specia, în înăţămîntu preşcoar şi primar.n înăţămîntu  preşcolar  ,  jocul doîndeşte statut de  strategie de instruire  prin faptu că inte-grează în structura sa mai mute metode şi forme de organizare tipice procesuui didactic preşcoar, fiind apicată în situaţii mutipe, în context  formal   şi nonformal  .n înăţămîntu  primar,    jocul   este o metodă didactică  utiizată, îndeosei, în cadru unor discipine şcoare  azate pe acţiune practică (educaţie zică, desen, ucrări  practice). n aceaşi timp, este un  procedeu didactic  integrat în structura metodelor   angajate în reaizarea oiectieor discipineor şcoare pentru înăţămîntu  primar. I.   ANALIzA  JoCULUI  din perspectivă  pedaggică  poate  reaizată în condiţiie aoricării formatie pozitie a resurselor   sae  psiho-logice . Aem în edere interpretarea  potenţiauui său educati superior, aai a nie de actiitate proprie copiuui, cu descideri şi spre umea aduţior (ezi Roand Doron; Francoise Parot – su direcţie,  Dicţionar de psihologie , trad., Ed. humanitas, buc., 1999, p. 444-446).Ca activitate specic umană ,  jocul   se eidenţiază  prin faptu că este proiectat în funcţie de o naitate recreativă , diferită de cea  productivă , specică muncii . De aceea, poate fi reaizat şi de aduţi, în anumite circumstanţe psiosociae.  Jocul   acoperă toate perioadee de îrstă ae copilă- riei . vaoricarea sa pedagogică asigură: a) trecerea de a adaptarea ioogică a cea sociaă, de a raportarea a oiecte şi a propriu corp a raportarea a acţiunea a-zată pe cunoaşterea şi respectarea unor regui coectie;  ) reconsiderarea sa  formativă , ca metodă didactică şi  psihoterapeutică , în caitate de resursă de recompensare, recuperare, asistenţă, compensare etc.; c) actiarea în  spaţiul potenţial ca o cale de acces la creativitate şi la viaţa culturală  (idem, ezi p. 445).  Jocul la adulţi  apare ca aternatiă a actiitatea muncii. Se exprimă în forme extrem de diersicate, condiţionate de mediu socia, de tradiţii, comunitate, îrstă, zonă teritoriaă. vocaţia sa sociaă impică mai mute demer-suri reaizate în spiritu competiţiei sportie, în uptă cu azardu, în termeni de imitaţie, de companie cu partenerii, de rouri mutipicate contextua etc. la acest nie, sînt  prezente  jocurile pedagogice  reaizate prin interenţia aduţior, care îşi asumă rouri de educatori,  aînd drept scop formarea de aiităţi, capacităţi cognitie, sociae/de reaţionare cu ceiaţi (idem, p. 446, după D. hameine). Teria pedaggică a jcului   poate  construită în raport de cerinţee psioogice ae acestei actiităţi. n  54 DICţIONAR  cadru ei sînt eidenţiate următoaree note caracteristice (idem, p.446):1) Tratarea  jocului  ca situaţie  formativă,  azată pe reaţii între mai muţi actori/jucători sau ecipe care se confruntă respectînd anumite regui;2) Fiecare jucător/ecipă are un potenţia formati, care este aoricat în contextu reguior exis-tente, dependente de parteneri şi de adersari;3)  Jocul colectiv  oferă resurse pedagogice semni-catie, care î apropie de structura de funcţionare a educaţiei concepută ca interacţiune de rouri;4) Expicarea interacţiunior existente în  jocul co-lectiv a nie de interacţiune sociaă;5)   Tipoogia jocurior: A)  Joc de rol   –  psihodramă  sau sociodramă care implică improvizaţii drama-tice cu scop terapeutic sau formativ/  MORENO. Propune participanţior scenarii inspirate din iaţa comunitară şi profesionaă; are drept scop preu-area rourior propuse şi angajarea personaităţii în îndepinirea or în caitate de actor social   şi modelator de roluri.  b)  Joc simbolic    – este anai-zat de Piaget, care face diferenţa între capacitatea copiuui de a foosi oiectu sau simou pe care î reprezintă obiectul   sau grupu de oiecte; apare între 1,5 şi 2 ani; deine dominant între 4 şi 7 ani. Este precedat de  jocul prin exerciţiu /  psihomotor   şi de  jocul de reguli. C)  Joc de alternanţă – este    prezentat de h.Waon; impică aternarea rourior (de exempu, educator   şi educat  ); este posii de a îrsta de 3 ani; impică două faze: actiă şi pasiă;  pasează copiu în diferite rouri, este educatoare şi copi educat; are caitatea de  joc de reciprocitate.   D)    Joc pedagogic/educativ, instructiv, didactic   (ezi I. Cergit,  Metode de învăţămînt  , Ed. Poi-rom, Iaşi, 2006). Conţinutul psihologic al jocului  poate  aordat din două perspectie compementare: 1) ca manifestare a unei imaginaţii eouate; 2) ca formă naturaă, dar şi so-ciaă de conduită (ezi D.b.Ekonin,  Psihologia jocului,  Ed. Didactică şi Pedagogică, buc., 1980, p. 5-9).  Problematica jocului  este anaizată de l. S.vîgotsky, care eidenţiază următoaree aspecte:A) caitatea jocuui de resursă situată în centru dezotării psiice a îrsta preşcoară;b) specicitatea jocuui predominant sociaă, deo-seită radica de iziunea naturaistă, ioogică  promoată de aţi autori;C) consistenţa jocuui, conferită de unitatea dintre situ-aţia imaginară-regua impicată-imitaţia adutuui.A. N. leontie eidenţiază trei caracteristici ale  jocului  care izează: a) reaţia dintre imaginaţia stimu-ată şi rou socia exersat; ) conexiunea dintre ”situaţia imaginară şi însuşirea reaţiior sociae”; c) preistoria acestei actiităţi identicată între 1 şi 3 ani.D. b. Ekonin suiniază rădăcinie istorice ae  jocuui, condiţionate psioogic şi comunitar, reeă conţinutu socia a acestei actiităţi recreatie, tipice îrstei preşcoare, marcează resursee simoismuui a nieu reaţiei obiect al acţiunii-limbaj-operaţie . Conceptul de joc  poate  denit, înţeles  şi analizat     pedagogic  în sens tradiţional  , modern  şi  postmodern .n sens tradiţional, în pedagogia premodernă,    jocul   reprezintă un set de ”acţiuni proprii copiuui”. Este imitat a nieu actiităţii copiuui care imită prin joc rourie adutuui. Este promoată spontan ca metodă de instruire, utiizată în famiie şi în instituţii speciaizate în educaţia copiuui.n  pedagogia modernă ,  jocul   reprezintă o activitate  psihosocială cu nalitate recreativă  prezentă în toate etapee ieţii, nu numai în copiărie. Este asociată cu îrsta adutuui a nieu interacţiunii dintre scopu recreativ  a jocuui şi ce  productiv  a muncii. Impică eemente proprii actiităţii estetice şi sportie, reectate specic în raport de reaţiie sociae existente în anumite etape de eouţie istorică.n  pedagogia postmodernă ,  jocul   reprezintă ”acea formă de actiitate umană în care reaţiie sociae dintre oameni  se recreează ” într-o modaitate specică, diferită de condiţiie utilitare  proprii muncii  nemijocite” (D. b. Ekonin, 1980, p. 20). Este diferit şi de condiţiie didactice , intrinseci învăţării şcolare, formale . Efectu  psihosocial   an-gajat este determinat de procesu de conertire pedagogică a  scopului util  , tehnologic în  scop plăcut, estetic . la acest nie,  jocul   constituie nu numai o actiitate psiosociaă (cu scop specic recreativ ), reeantă, aături de învăţare  (cu scop specic didactic ), muncă  (dominată de un scop specic  productiv ) şi creaţie  (cu scop inventiv , inovator  ).  Diferenţa dintre jocul copilului şi  cel al adultului  este determinată de natura şi mijoacee  scopului recreativ . la copi constituie ”forma deoseită a ieţii prin care se reai-zează egătura cu reaitatea înconjurătoare” (idem, p. 23), a adut este asociat cu ate mijoace de natură, artistică, sportiă sau productiă. n amee situaţii se conrmă natura sociaă a  jocului  ca actiitate psiică specică.  Funcţia generală   a jocului , de recreare  a reaităţii, este exercitată în cazu copiuui, prin imitarea  adutuui şi  prin asumarea unor roluri . n această perspectiă, poate  aoricat pedagogic ca  joc didactic  şi ca  joc de roluri . Structura de bază a jocului  reectă funcţia generaă a acestuia. Incude ” rolul   şi operaţiie organic egate de acesta, care reprezintă componentă fundamentaă, indiiziiă a formei desfăşurate de joc”.  Jocul de rol   conrmă, în mod specia, natura sociaă a acestei actiităţi cu naitate recreatiă angajată direct şi permanent a îrsta preşcoară. Eouţia sa pedagogică depinde de caitatea mediuui socia în care trăieşte copi-u, de eşafodaju reaţiior sae reae şi simoice cu umea adutuui, în famiie, grădiniţă, comunitate. Jocul  – o perspectivă pedagogică   D  i  d a c  t  i c a P r o . . . ,  N r .  2  (  6  0  ) a n u  l  2  0  1  0 55 DICţIONAR  Conţinutul jocului de rol   este constrit pedagogic în fncţie de ”raportrie dintre oameni – recreate de copi – re-aizate în proces operării c oiecte”. Reaţia sociaă esen-ţiaă, receptată şi aoricată formati pe parcrs  jocului de rol,  ”n este om-obiect  , ci om - om” (idem, p. 32).n conczia aansată de Ekonin,  jocul   este  social    prin natura  sa, prin srcinile  sae, prin conţinutul   să.  Nivelurile de dezvoltare ale jocului   ,  identificate  psihologic  şi interpretate  pedagogic , sînt rmătoaree (op.cit., p. 227-232): 1) Nie operaţiilor cu anumite obiecte orientate spre partenerul de joc. Se azează  pe acţini niforme, de exemp, în caz joci care impică „operaţiie mamei  sa ae educatoarei  în raport c copiii ”. 2) Nie  acţiunilor speciale cu obiectele . n acest caz, ”pe prim pan se sitează corespondenţa dintre acţinea joci şi cea reaă”. Impică iniţiatia copiior în denmirea rorior şi imitaţia manifestată, ogica sccesinii acţinior reaizate în timp joci ca şi în iaţa reaă. 3) Nie „ acţiunilor speciale ce redau caracterul raporturilor cu ceilalţi participanţi la joc ”. Are ca principa conţint „interpretarea rorior şi acţinior ce decrg din joc”. limaj contriie a contrarea  precisă a rorior şi a exercitarea or rigroasă prin co-menzi, adresări, corectări, ajstări, proteste, încrajări etc., reaizate între partenerii angajaţi în joc. 4) Nie care asigră „efectarea acţinior egate de raport c aţi oameni”. Este reaizat „pe fond ttror acţinior egate de interpretarea roi”. un exemp tipic î constitie  joc în care pregnantă este acţinea de exercitare a roi de educatoare  prin procedee care imită reaitatea sociaă şi pedagogică perceptă în diferite sitaţii. limaj este impicat permanent în exercitarea roi în cadr nor acţini care „se derează într-o sccesine rigroasă ce recreează întocmai ogica reaă”.Aceste patr nieri n se asociază în mod expicit c n anmit stadi de îrstă psihoogică. Ee sgerează totşi posiiitatea identicării a doă  stadii principale  în dezotarea joci:A) stadi între 3 şi 5 ani – „principa conţint a  joci î constitie acţinie oiectae care sînt sociae prin orientarea or” şi prin corearea c ogica acţinior reae;b) stadi între 5 şi 7 ani – „conţint î reprezintă reaţiie sociae dintre indiizi – reprodse, repre-zentate, imitate etc. – şi sens socia a actiităţii or, raportate a reaţiie sociae dintre oameni”.n conczie, „ esenţa jocului rezidă în reectarea reaţiior sociae dintre oameni” care eoează pe par-crs ceor doă stadii. Pe de ată parte, treie siniat fapt că în joc „comportament copii se sordo-nează anmitor regi egate de ro asmat”. Astfe, „în dezotarea joci, esenţiaă rămîne atitdinea copii faţă de ro interpretat” (idem, p.232).  Efectele formative ale jocului  sînt eidente în r-mătoaree panri ae dezotării (idem, p.303-319): 1) Dezotarea  sferei motivaţional-dinamice . Impică efort de rezoare a „contradicţiei dintre noie dorinţe şi tendinţe apărte şi reaizarea or imediată ce n poate  încă satisfăctă”. vaorică proces de ărgire contină a cerci de oiecte sociae c care copi intră în contact direct şi indirect. 2) Dezotarea conştiinţei angajate în „ învingerea egocentrismului cognitiv ”. Impică eoţia gîndirii, trecerea sa a n nie sperior de dezotare specic perioadei preşcoare. Semnicati este sat de a „operaţiie c păpşi a operaţiie c reprezentări grace şi, în cee din rmă, a operarea în pan era”. n joc se prodce „o decentrare  cognitiă şi emoţionaă a copii (...), o schimare radicaă a poziţiei acestia faţă de mea înconjrătoare, se formează însşi mecanism coordonării proprii pnct de edere c ate pncte de edere posiie” (op.cit., p.313). 3)  Dezvoltarea acţiunilor mentale . Impică, în termenii teoriei i P.I.Gaperin, reai-zarea sati de a acţinea c oiecte a imaj extern şi apoi a imaj intern/„acţinea mentaă propri-zisă. n această perspectiă, „jocul   apare ca o formă de actiitate în care se prodce formarea premiseor pentr trecerea acţinior mentae a o etapă noă, sperioară, aceea a acţinior mentae sprijinite pe imaj” (op.cit., p.314).   4) Dezotarea  comportamentului voluntar. Impică n efort ontar necesar pentr îndepinirea roi în diferite contexte. Are ca reztat doîndirea prin/în joc a comportamentului de rol complex organizat  . Joc are n efect mora semnicati, în pan reprezentărior, dar şi a acţinior demonstrate prin integrarea în coecti, forma-rea spiriti de independenţă, a atitdinii pozitie faţă de actiitate (de joc, dar şi de mncă, înăţare şi creaţie). Tezele pedagogiei jocului   pot  dedse din  schiţa de   teorie a jocului  eaorată de l. S.vîgotsky, în preegerie sae de psihoogie şcoară (ezi  Din noţiţele conspect ale lui L.S.Vîgotsky la prelegerile de psihologie a copiilor de vîrstă preşcolară , în D.b.Ekonin, op.cit., p.320-328):1. înţelegerea jocului ca activitate specică preşcola- rului , c  funcţie   centrală imaginativă,  care constă în „reaizarea izorie a dorinţeor ireaizaie”;2.  structura de bază a jocului , corespnzătoare fncţiei sae centrae imaginatie, este xată a nie acţinii de creare a situaţiei imaginare , c impicarea cînti/imaji care conferă oiectieor semnicaţie, iar acţinior integrate aoare naratiă – de „poeste posiiă a îrsta copiăriei: emoţiona şi inteecta”;3. relaţia dintre joc şi dezvoltare  este anaogică, în mod efecti, c cea dintre înăţare şi dezotare. Astfe, „jocul   este izor dezotării, creînd şi zonee dezotării ceei mai apropiate”;4. resursele formative  excepţionae ae  jocului  sînt exprimate a nie a doă sitaţii paradoxae, care treie aoricate în mod efecti de edcator Jocul  – o perspectivă pedagogică  56 Aşteptăm ca de oicei articoee dmneaoastră, care n treie să depăşească 5 pagini, dactiograate a 1,5 rîndri.Redacţia n recenzează şi n restitie materiaee nepicate. Responsaiitatea pentr corectitdinea şi eridicitatea conţinti materiaeor prezentate reine semnatarior.Pnct de edere a atorior n coincide neapărat c ce a redacţiei. Summary DICţIONAR  (părinte, edcatoare, înăţătoare): a) în joc, „copi acţionează în direcţia minimei rezistenţe (căpătînd  prin aceasta satisfacţie)”, în timp ce în înăţare, „acţionează în direcţia rezistenţei maxime”; ) „copi trăieşte sordonarea faţă de regă prin rennţarea a ceea ce doreşte, ca refz de a acţiona  pe aza impsi nemijocit”, ceea ce îi oferă ca-ea spre satisfacţia maximă pe parcrs actiităţii, în pan cogniti şi afecti-motiaţiona;5. calitatea jocului de substitut al realităţii , „prototip oricări proces cogniti (agera)”, treie aori-cată în pan cogniti şi afecti. Este ată în edere sitaţia în care, de exemp, „în joc, copi pînge ca pacient şi se cră ca ce ce se joacă”;6. dezvoltarea psihologică prin joc , la vîrsta pre- şcolară , are oc în context acţinii în cîmp imaginar  , în sitaţii imaginare , c repercsini  pozitie în pan ontar, motiaţiona, cogniti, c ajtor imaji („  jocul   constitie n no aspect a dezotării imaji”) şi ciar carac-teria „prin formarea pani de iaţă”;7. traiectoria centrală a dezvoltării jocului este ori-entată în sens formati poziti: „de a sitaţia ima-ginară eidentă, c regi şi scop ascns, a sitaţia imaginară ascnsă, c regi şi scop eident şi c caracter imaginar, regi şi scop constante”;8. „ calea de la joc la procesele interioare  a îrsta şcoară – imaj interior, deenirea, memoria ogică, gîndirea astractă – este principaa cae de dezotare” psiică şi sociaă, în proces trecerii spre înăţarea şcoară, spre integrarea în medi şcoar. II.  JoCUL  CA METODă DIDACTICă aorifică modelele  psioogice prezentate anterior, dar şi teoriie sociae care siniază  funcţia genera-lă  de „înăţare în afara sferei tiităţii sa necesităţii materiae”, asociată c sentiment iertăţii, criei, destinderii (J.hizinga,  Homo ludens , trad., Ed. uniers, bc., 1977, p. 215).  Funcţiile    pedagogice  reztate   conferă  jocului  caitatea de „metodă dică”. Interin în acţiunea  specică  de „înăţare prin joc”. Sînt reaizate în cadr rmătoareor tipuri  de  jocuri educative  sa didactice , identicate şi denite în raport de oiectiee şi con-ţintrie prioritare eidente în context nei anmite actiităţi (ezi I. Cergit,  Metode de învăţămînt  , ediţia a Iv-a, Ed. Poirom, Iaşi, 2006): 1.  jocuri senzoriale: vizual-motorii, auditive, tactile; 2.  jocuri de observare a naturii; 3.  jocuri de dezvoltare a limbajului; 4.  jocuri de asociere de idei, judecăţi, raţionamente; 5.  jocuri de construcţii tehnice; 6.  jocuri artistice/muzicale, plas-tice; 7.  jocuri de orientare; 8.  jocuri demonstrative; 9.  jocuri aplicative; 10.  jocuri de creaţie; 11.  jocuri  simbolice ; 12.  jocuri tehnologice/cu materiale sau modele aplicate ; 13.  jocuri orale/cu întrebări, ghicitori, cuvinte încrucişate etc.O tipologie aparte  este cea a  jocurilor   concepte ca  procedee didactice  integrate în strctra ator metode didactice  tiizate în predarea-înăţarea-eaarea   dife-riteor discipine de înăţămînt. n această perspectiă,  ptem identica: a)  jocul-procedeu de citit  ; )  jocul-pro-cedeu de scris ; c)  jocul-procedeu de calcul matematic ; d)  jocul-procedeu de realizare a obiectivelor specice istoriei, geograei, educaţiei zice, educaţiei estetice, educaţiei tehnologice .  Perfecţionarea jocului educativ/didactic este ssţi-ntă, în timii ani, prin mijoace informaţionale , compu-terizate . Caitatea acestora depinde de capacitatea or de integrare pedagogică în strctra actiităţii de instrire ca metode  sa ca  procedee didactice. Tis edition of te magazine is focsed on different as- pects of te didactic game. Te ators of te artices from te rric QuO vADIS present a few reections aot te game as a sorce of deeopment and transformation (M. lng), aot te edcation aences and te riss of it (l. Scifos). Payf actiity: acgrond for gender edcation in scoos is te tite of te artice signed y D.Terzi-barăroşie from te rric GENDER EDuCATION. Te rrics EXERCITO, ERGO SuM and DEvElOPING CRITICAl ThINkING contain more steps of efcient sage of te didactic game witin te essons: of pysics (I. botgros, l. Franţzan, D. Gţeac); of Romanian angage for te amni tat ae oter materna angage (A. Apretesei), of matematics for te primary casses (T. Rseac), of natra sciences (A. Teeman). Te game concept from te didactic perspec-tie is dened y S.Cristea in te rric DICTIONARY. At te rric EX CAThEDRA, A.handrara presents te  procedre of impementation of a qaity management at te Commercia Cooperatie uniersity from Modoa, and E.Grî presents te praxioogica mode ACE FIRST in te context of management stie. Anoter artices incded in tis magazine: Comparative studies of the TIC indicators in the educational policies: U.S.A., United Kingdom, Roma-nia, Republic of Moldova (T. Croitor-Ciriac) and Ways of involving parents that are working abroad in solving school  problems of their children (A. Cristei). Jocul  – o perspectivă pedagogică
Related Search
Similar documents
View more...
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks