imobilizari necorporale doc1

Description
IN

Please download to get full document.

View again

of 4
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Information
Category:

Documents

Publish on:

Views: 2 | Pages: 4

Extension: PDF | Download: 0

Share
Transcript
  1   TEMA 2. CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NE CORPORALE Ș I CORPORALE (4 ore) 2.1 Noțiunea, componența și clasificarea imo bilizărilor necor porale și corporale 2.2 Contabilitatea imo bilizărilor necorporale   și   amortizării  acestora 2.3 Contabilitatea mijlo acelor fixe și   amortizării  acestora  Imobilizări necorporale    –    imobilizări nemonetare care nu îmbracă o formă materială, identificabile şi controlabile de entitate, sunt deţinute pentru a fi utilizate pe o perioadă mai mare de un an în activitatea operațională sau neoperațională a întreprinderii sau sunt destinate transmiterii în folosinţă persoanelor fizice şi juridice . Imobilizările necorporale includ :   a)  Invenţiile    –    sunt drepturi exclusive garantate de stat pe o anumită perioadă pentru fabricarea unui f  el de produse, utilizarea sau vânzarea unui produs specific(de exemplu: drepturile ce rezultă din brevetele ce aparţin întreprinderii, noi s oiuri de plante ş.a.);   b) Mărcile –   simboluri înregistrate, protejate de stat cu drept exclusiv de utilizare a lor  pentru identificarea mărfurilor, serviciilor unor persoane fizice şi juridice de mărfurile şi serviciile identice ale altor persoane fizice şi juridice;   c) Licenţele –   drepturi întocmite juridic pentru practicarea unui anumit gen de activitate. Pentru proprietatea intelectuală licenţa este un acord (contract) conform căruia o persoană (licenţiali) în anumite condiţii (de regulă pentru comision) permite altei persoane (licenţiat) să folosească dreptul la proprietatea intelectuală;   d) Know-how-urile    –    cunoştinţele tehnico - ştiinţifice, tehnologice, financiare, comer  ciale, organizatorice, de gestiune,  biotehnice şi de altă natură acumulate de întreprindere, care constituie o taină comercială şi aduc avantaj economic (profit) ; e) Francizele    –   dreptul acordat d e o întreprindere cu renume unei alte întreprinderi prin care aceasta din urmă poate să exploateze drepturile de proprietate intelectuală sau industrială ale francizorului, în schimbul unei contribuții financiare,  în scopul producerii sau livrării de bunuri sau al prestării de servicii;    g) Programele informatice  –    set de documentaţie tehnică şi de exploatare, precum şi complexul de programe pentru sist ema de prelucrare a informaţiei;   În componenţa imo  bilizărilor necor   porale se mai includ: ã desenele şi modelele industriale,   ã website-urile, ã drepturile de autor, ã alte imobilizări necorporale.   Imo bilizările corporale reprezintă activele care îmbracă o formă fizică naturală, sunt deţinute pentru a fi utilizate pe o  perioadă mai mare de un an în activitatea entităţii sau pentru a fi transmise în folosinţă terţilor sau se află în procesul creării şi nu sînt destinate vînzării. Imo bilizările corporale după componenţă şi omogenitate pot fi divizate în următoarele grupe mari:   imobilizări corporale în curs de execuţie;  terenuri; mijloace fixe; resurse minerale.  Imobilizări corporale în curs de execuţie   reprezintă imobilizările corporale procurate sau aflate în procesul de creare şi de pregătire pentru utilizare după destinaţie, pînă la transmiterea lor în exploatare.   În această grupă de active se includ:      lucrările de construcţie (extindere a clădirilor existente) a clădirilor, construcţiilor speciale;      lucrările de montaj (asamblarea şi instalarea utilajului);      alte lucrări capitale şi servicii în curs de execuţie (de proiectare -explorare). Terenuri   reprezintă imobilizări corporale sub formă de teritorii funciare (de pămînt) deţinute de entitate cu drept de  proprietate sau primite în arendă financiară (leasing financiar) pentru a fi folosite în activitatea entităţii. În această grupă de imobilizări se includ:   terenurile fără construcţii utilizate în scopuri de producție, cum ar fi suprafeţele agricole destinate livezilor, viilor și cultivarea culturilor agricole; terenurile pe care sînt amplasate clădiri   şi construcţii speciale ale întreprinderii;   terenurile cu zăcăminte.   Mijloace fixe   sunt imobilizări corporale transmise în exploatare, valoarea unitară a cărora depăşeşte plafonul valoric  prevăzut de legislaţia fiscală sau pragul de semnificaţie stabilit de entitate în politicile contabile. După componenţa sa natural - substanţială mijloacele fixe se clasifică în următoarele grupe:   clădiri; construcţii speciale, maşini şi utilaje (instalaţiile şi echipamentele de forţă, de măsurare, reglare şi utilaje de l aborator), instalaţii de transmisie, mijloace de transport, instrumente,  2   inventar, costuri capitale privind ameliorarea terenurilor, alte mijloace fixe (fonduri de bibliotecă etc.), mijloace fixe primite în leasing financiar. Resurse minerale  reprez intă imobilizări corporale sub forma de costuri capitalizate ale lucrărilor de explorare (pregătire spre extracţie), pentru care este demonstrată fezabilitatea tehnică şi viabilitatea comercială. În această grupă se includ zăcămintele de petrol, gaze, piat ră, material lemnos, nisip, argilă etc.   După durata de utilizare distingem:   ● imobilizări corporale amortizabile –    activele care au o durată de utilizare (exploatare, extracţie) limitată, la care se calculează amortizarea;   ● imobilizări corporale neamortiz abile  –    activele care au o durată de utilizare nelimitată sau se află în proces de creare. Acestea cuprind terenurile şi imobilizările corporale   în curs de execuție.   2.2 CONTABILITATEA EXISTENŢEI ŞI MIŞCĂRII IMO BILIZĂRILOR NECORPORALE  Pentru generalizar  ea informaţiei privind existenţa şi mişcarea imobilizărilor necorporale transmise în exploatare  este destinat contul 112 „Imobilizări necorporale” . Este un cont de activ în debitul căruia se reflectă valoarea imobilizărilor necorporale  procurate de la terţi şi create de întreprindere  la cost de intrare , iar în credit se reflectă valoarea contabilă  a imobilizărilor necorporale   ieşite şi casarea amortizării calculate la ieşirea acestora. Soldul acestui cont este debitor. Evidenţa analitică a imobilizărilor necorporale se ţine pe tipurile acestora.  Contul 112 „Imobilizări necorporale”   se debitează prin creditul următoarelor conturi:   521 „ Datorii comerciale curente ”    –   înregistrarea valorii imobilizărilor necorporale  procurate de la persoane juridice cu reflectarea datoriei aferente facturilor primite; 313 „Capital nevărsa t ” –   înregistrarea imobilizărilor necorporale  primite ca aport al fondatorilor în capitalul social al entității ; 543 „Datorii curente privind bunurile primite în gestiune economică” –   înregistrar  ea valorii imobilizărilor necorporale primite în gestiune economică de la persoane terțe ; 622 „ Venituri financiare ” –    înregistrarea imobilizărilor necorporale primite cu titlu gratuit.  Contul 112 „Imobilizări necorporale” se creditează prin debitul următoa relor conturi: 113 „Amortizarea imobilizărilor necorporale” –    decontarea amortizării calculate a imobilizărilor necorporale   ieşite;   721 „Cheltuieli cu active imobilizate”    –    decontarea valorii contabile a imobilizărilor necorporale   ieşite  (vînzare, schimb, donaţie  etc.); 723 „Cheltuieli excepţionale”    –    decontarea valorii contabile a imobilizărilor necorporale ieşite  din cauza calamităţilor naturale .  Amortizarea  –    este repartizarea sistematică a valorii imobilizării necorporale  în decursul întregii durate de utilizare a acesteia la costuri sau cheltuieli. Durata de utilizare  –    este perioada de timp,  pe parcursul căreia entitatea prevede să utilizeze imobilizarea necorporală   și să să obţină beneficii economice sau cantitatea unităţilor de produse, lucrări, servicii sau de alte unităţi similare pe care entitatea preconizează să le obţină din utilizarea imobilizării . Amortizarea se calculează lunar pentru fiecare obiect de evidenţă amortizabil pornind de la : ã   valoarea amortizabilă a obiectului ; şi   ã  durata de utilizare a acestuia. Valoarea amortizabilă   reprezintă costul de intrare, diminuat cu valoarea reziduală estimată   (valoarea preconizată a unei imobilizări, care entitatea prevede să o obţină la expirarea duratei de utilizare a acesteia).  Durata de utilizare a unei imobilizări necorporale se stabileşte în funcţie de: ã durata preconizată de utilizare, ã eventuala învechire morală (necorespunderea cerinţelor noi faţă de astfel de imobilizări), ã dependenţa duratei de utilizare de valabilitatea dreptului juridic (în cazul imobilizărilor necorporale procurate de la licenţiar durata de utilizare o constituie termenul contractului de licenţă),   ã termenul de valabilitate a titlului de protecţie respectiv. Durata de utilizare a titlului de protecţie (a unui brevet , a dreptului de autor etc.)  poate să coincidă cu perioada de protecţie juridică a acestora, de exemplu, dacă durata de protecţie a unui brevet de invenţie este 5 ani, durata de utilizare a brevetului poate fi stabilită 5 ani.   Metoda de calcul a amortizări i imobilizărilor necorporale aplicată de întreprindere trebuie să reflecte schema de obţinere a avantajului economic din aceste active. E xistă diferite metode de calculare a amortizării unei imobilizări necorporale: metoda liniară, metoda unităţilor de producţie, metoda de diminuare a soldului . Pentru generalizarea informaţiei privind amortizarea imobilizărilor necorporale transmise în exploatare  este destinat contul 113   „Amortizarea imobilizărilor necorporale ” . Contul 113   „Amortizarea imobilizărilor necor porale ”  este un cont de pasiv (rectificativ). În creditul acestui cont se înregistrează calcularea (majorarea) amortizării   imobilizărilor necorporale  pe parcursul duratei de utilizare a acestora, iar în debit  –   decontarea (diminuarea) amorti ză rii acumul ate aferentă imobilizărilor necorporale   ieşite.  Soldul acestui cont este creditor. Evidenţa analitică a amortizării imobilizărilor necorporale   se ţine pe tipurile acestora. Contul 113   „Amortizarea imobilizărilor necorporale ”   se creditează prin debitul con turilor:  3   712 „Cheltuieli de distribuire” –    calcularea amortizării imobilizărilor necorporale   ce ţin de comercializarea  producţiei;   713 „Cheltuieli administrative” –    calcularea amortizării imobilizărilor necorporale   cu destinaţie administrativă ; 811 „Activităţi de bază” –    calcularea amortizării imobilizărilor necorporale   ce ţin de fabricarea unui tip de produs; 8 21 „Costuri indirecte de producţie”    –    calcularea amortizării imobilizărilor necorporale   ce ţin de fabricarea mai multor tipuri de produse. Contul 113   „Amortizarea imobilizărilor necorporale ”   se debitează prin creditul contului 112 „Imobilizări necorporale ”    –   în cazul decontării amortizării calculate a imobilizărilor necorporale   ieşite.   2.3 CONTABILITATEA MIJLOACELOR FIXE ȘI   AMORTIZĂRII  ACESTORA Pent ru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea mijloacelor fixe transmise în exploatare, aflate în  proprietatea entităţii, primite în leasing financiar şi/sau gestiune economică  este destinat contul 123 „ Mijloace fixe ” . Este un cont de activ în debitul căruia se reflectă valoarea de intrare a mijloacelor fixe puse în funcţiune procurate sau construite,  precum și majorarea valorii lor ca rezultat a procesului de reparaţie sau dezvoltare cu scopul îmbunătăţirii caracteristicilor iniţiale a acestuia, iar în credit valoarea mijloacelor fixe ieşite, casarea sumei amortizării mijloacelor fixe calculată pe tot termenul de utilizare şi valoarea bunurilor utilizabile obţinute. Soldul este debitor şi reprezintă valoa rea mijloacelor fixe existente la finele perioadei de gestiune determinată în conformitate cu standardele de contabilitate . Principalele canale de parvenire a mijloacelor fixe la entitate sunt: 1.   Procurarea mijloacelor fixe de la persoanele juridice (Dt 123 „ Mijloace fixe ” , Ct   521 „ Datorii comerciale curente ” ); 2. Construcţia mijloacelor fixe nemijlocit în întreprindere;  3. Depunerea de către fondatori sub formă de aport la capitalul statutar   (Dt 123 „ Mijloace fixe ” , Ct   313 „Capital nevărsat” ); 4. Primirea cu titlu gratuit (Dt 123 „ Mijloace fixe ” , Ct  622 „ Venituri financiare ” ) ; 5. Stabilirea plusurilor de mijloace fixe în urma inventarierii (Dt 123 „ Mijloace fixe ” , Ct  612 „ Alte venituri din activitatea operaţională” ); 6. Primirea mijloacelor fixe în gestiune economică (Dt 123 „ Mijloace fixe ” , Ct  543 „ Datorii curente privind bunurile primite în gestiune economică” ) ş. a.   La entități mijloacelor fixe pot ieşi în cazul:   ●   lichidării din motivul uzurii fizice şi/sau învechirii morale ; ●   înstrăinării prin vînzare ; ●   distrugerii în urma calamităţilor nat urale; ●   donaţie etc.   În cazul ieşirii imijlocului fix, entitatea înregistrează decontarea amortizării obiectului respectiv concomitent cu diminuarea valorii lui: Dt 124 „Amortizarea mijloacelor fixe” , Ct   123 „ Mijloace fixe ” . În cazul lichidării sau înstrăinării mijloacelor fixe  pînă la expirarea duratei de utilizare, valoarea neamortizată este casată ca majorare a cheltuielilor curente concomitent cu diminuarea valorii imobilizărilor:  Dt 721 „Cheltuieli cu active imobilizate” , Ct   123 „ Mijloace fixe ” . Dac ă mijloacele fixe au fost distruse în urma unei calamități naturale sau situație excepționale valoarea contabilă a acestora este casată ca majorare a cheltuielilor curente concomitent cu diminuarea valorii acestuia:  Dt 723 „Cheltuieli excepţionale” , Ct  123 „ Mijloace fixe ” . În procesul utilizării mijloacele fixe se uzează fizic sau se învechesc moral și urmează a fi lichidate.  Pentru recuperarea valorii lor, pe parcursul duratei de utilizare o parte din valoarea mijloacelor fixe se include sistematic la costuri sau cheltuielile curente . Acest proces se numește amortizare . Amortizarea se calculează lunar pentru fiecare obiect de mijloace fixe pornind de la valoarea amortizabilă şi durata lui de utilizare. Durata de utilizare şi valoarea reziduală a fiecărui obiect se determină de către entitate în mod independent la data transmiterii obiectului în utilizare. Pentru generalizarea informaţiei  privind amortizarea mijloacelor fixe transmise în exploatare se foloseşte contul de  pasiv (rectificativ) 124 „ Amortizarea mijloacelor fixe ” . Pe măsura calculării amortizării acest cont se creditează în contrapartidă cu debitul conturilor costurilor şi/sau cheltuielilor curente în funcţie de locul exploatării şi destinaţia obiectelor. În cazul decontării amortizării calculate  a mijloacelor fixe ieşite acest cont se debitează cu creditul contului 123   „ Mijloace fixe ” . Contul 124 „ Amortizarea mijloacelor fixe ” se creditează prin debitul următoarelor conturi:    4   712 „Cheltuieli de distribuire” –    calcularea amortizării mijloacelor fixe ce ţin de comercializarea producţiei;   713 „Cheltuieli administrative” –    calcularea amortizării mijloacelor fixe cu destinaţie administrativă;   811 „Activităţi de bază” –    calcularea amortizării mijloacelor fixe ce ţin de fabricarea unui tip de produs;   821 „Costuri indirecte de producţie” –    calcularea amortizării mijloacelor fixe ce ţin de fabricarea mai multor tipuri de produse. La calcularea amortizării unui mijloc fix pot fi aplicate următoarele metode: ●   metoda liniară, ●   metoda unităţilor de producţie , ●  metoda de diminuare a soldului. Metoda liniară  prevede repartizarea uniformă a valorii amortizabile pe parcursul duratei de utilizare a obiectului. Suma amortizării pentru fiecare perioadă de gestiune se calculează ca raport dintre valoarea amortizabilă a obiectului şi numărul perioadelor (anilor, lunilor, zilelor) în cadrul duratei de utilizare a obiectului. Norma amortizării este constantă  pe toată durata de utilizare şi se calculează ca raportul dintre 100% şi durata de utilizare (în ani, luni, zile). După expirarea duratei de utilizare valoarea contabilă a obiectului este egală cu valoarea reziduală.   Metoda unităţilor de producţie    prevede calcularea amortizării ca produsul mărimii amortizării pe unitate de produs (servicii) şi a volumului de produse   fabricate (servicii prestate) în perioada de gestiune. Mărimea amortizării pe unitate de  produs (servicii) se calculează ca raportul dintre valoarea amortizabilă şi numărul de unităţi de produse (servicii).   Metoda de diminuare a soldului   se bazează pe aplicarea unei rate (norme) fixe a amortizării care poate fi majorată conform politicilor contabile a entităţii nu mai mult decît de două ori în comparaţie cu norma prevăzută conform metodei liniare. Calcularea amortizării în baza metodei de diminuare a soldului se efectuează în felul următor:   ●    pentru prima perioadă de gestiune norma majorată a amortizării se aplică faţă de costul de intrare a obiectului;   ●    pentru următoarele perioade (cu excepţia ultimei) norma majorată a amortizării se aplică faţă de valoarea contabilă a obiectului la finele perioadei precedente; ●    pentru ultima perioadă de gestiune suma amortizării se determină ca diferenţa dintre valoarea contabilă a obiectului la finele perioadei precedente şi valoarea sa reziduală.  
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks