FRANTAfggfdf.docx

Description
3.1. Legislatia in adoptie Semnarea Conventiei de la Haga asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale a asigurat numeroaselor tari semnatare stabilirea unui cadru general unitar legislativ si procedural in domeniul adoptiilor si a ajutat statele semnatare in imbunatatirea cadrului si procedurilor de cooperare intre tari. De asemenea, ratificarea acestei Conventii, a influentat cadrul legislativ national si exemplul pe care il putem da aici este Belgia care dupa

Please download to get full document.

View again

of 14
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Information
Category:

Documents

Publish on:

Views: 6 | Pages: 14

Extension: DOCX | Download: 0

Share
Transcript
  3.1. Legislatia in adoptie  Semnarea Conventiei de la Haga asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale a asigurat numeroaselor tari semnatare stabilirea unui cadru general unitar legislativ si procedural in domeniul adoptiilor si a ajutat statele semnatare in imbunatatirea cadrului si procedurilor de cooperare intre tari. De asemenea, ratificarea acestei Conventii, a influentat cadrul legislativ national si exemplul pe care il putem da aici este Belgia care dupa ratificarea Conventiei de la Haga in anul 2005 a revizuit si completat intreaga legislatie in materia adoptiilor nationale, in sensul armonizarii ei cu prevederile Conventiei. De asemenea, ca urmare a prevederilor Conventiei si a dezbaterilor avute, anumite tari si-au construit un sistem institutional specific, exemplu in acest sens este Franta care a organizat Consiliul National de Acces la date personale. In cadrul prezentului studiu, cinci dintre cele sase tari studiate au semnat si ratificat Conventia de la Haga. Doar Grecia nu este semnatara acestei conventii. Tara[1] data semnarii data ratificarii     Spania 11 iulie 1995 1 noiembrie 1995 Finlanda 27 martie 1997 1 iulie 1997 Franta 30 iunie 1998 1 octombrie 1998 Portugalia 26 august 1999 19 martie 2004 Belgia 27 ianuarie 1999 26 mai 2005 Grecia - - In ceea ce priveste legislatia specifica de drept comun in domeniul adoptiilor, toate cele sase tari cuprinse in acest studiu au elaborat si adoptat o asemenea legislatie. In majoritatea acestor tari, legislatie specifica in vigoare face distinctia intre adoptia nationala si internationala, exceptie facand legislatia spaniola care trateaza identic adoptia nationala si internationala. Daca urmarim data adoptarii documentelor privitoare la legislatiile tarilor studiate, putem observa ca majoritatea sunt relativ recente desi, majoritatea acestor tari au o indelungata experienta si traditie in adoptii. Cauza acestui fapt este ca in aceste tari legislatia a suferit modificari si reactualizari datorate fie armonizarii cu diferite tratate internationale ca de exemplu, Conventia de la Haga, fie necesitatii datorate modificarii variatelor documente nationale ca de exemplu, codul civil sau codul familiei sau alte proceduri civile. Tara Principala legislatia in vigoare Spania Codul Civil (articolele 9.4-9.5,19, 108, 160, 173bis si art.175-180- cuprind dispozitii de drept comun referitoare la adoptii) Legea organica privind adoptiile 21/1987 din 11 noiembrie 1987 amendand cateva articole ale Codului Civil si Procedura civila Legea nr.1/1994 Legea pentru protectia minorului nr. 1/1996 partial amendand Codul Civil si Procedura civila; Legea nr.1/2000 de Procedura civila  Conventia de la Haga privind protectia copiilor si cooperare in domeniul adoptiei internationale ratificata la data de 1 noiembrie 1995.   Legile privind protectia copilului ale comunitatilor autonome   Finlanda Legea privind adoptiile 153/1985 Decretul 508/1997 privind consilierea in adoptii Decretul 509/1997 al Consiliului Finlandez pentru Adoptii Internationale Conventia de la Haga asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale ratificata la data de 1 iulie 1997. Franta Legea privind accesul la informatii 22 ianuarie 2002. Legea privind reforma adoptiile din 4 iulie 2005 Cod de actiune sociala si pentru familii – cap.V adoptia 2005 Conventia de la Haga asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale ratificata la data de 1 octombrie 1998. Portugalia Codul civil (art. 1973-2002); Legea 314/78, Legea nr. 185/93; Rezolutia Adunarii Republicii nr. 8/2003; Legea nr. 31/2003 de amendare a codului civil Conventia de la Haga prinind protectia copilului si cooperarea in materie adoptie internationala ratificata la data de 19 martie 2004. Belgia Legea nr. 27 April 1987 Decretul din 4 Martie 1991 Decretul din 14 Iulie 1992 Decretul din 11 Iunie 1999 Legea 24 April 2003 Decretul din 31 Martie 2004 Conventia de la Haga in privinta protectiei copiilor si cooperare in materie de adoptie internationala – ratificata la data de 26 mai 2005. Grecia Legea privind adoptiile 2447/1996 Cu Romania  –   acord bi-lateral in domeniul adoptiilor semnat in 1998  O diferenta sesizata este data de abordarea legata de adoptia internationala. Desi toate tarile, in general privesc adoptia internationala fie ca adoptia unui copil, cetatean al tarii respective de catre o familie adoptatoare, cetateni ai altei tari sau adoptia unui copil, cetatean al unei tari straine de catre o familie adoptatoare a tarii respective, totusi prin mentiunile facute in lege se poate intelege ca in unele tari (de exemplu, Spania, Franta, Belgia) este mai frecventa adoptia copiilor straini de catre familii ale acestor tari, in timp ce in alte tari adoptia internationala este mai mult privita ca adoptia copiilor tarii respective de catre cetateni ai altor tari, sau adoptia internationala este privita in mod egal in ambele feluri (Grecia, Finlanda). Acest lucru ne-a indreptatit ca in fisa fiecarei tari sa precizam carei categorii de adoptie internationala frecvente face parte respectiva tara. Tipul adoptiei In ceea ce priveste tipul de adoptie, exista 2 tipuri de adoptie: 1.   adoptia partiala  sau cu efecte restranse, care nu presupune incetarea filiatiei dintre parintii biologici si copil atat luand in considerare aspectul legal dar si in ceea ce priveste aspectul emotional si relational, atunci cand este posibil. In plus, si doar in anumite conditii, adoptia partiala sau restransa poate fi revocata. 2.   adoptia totala  sau deplina presupune intreruperea filiatiei dintre parintii biologici si copil si deci, copilul adoptat si familia adoptiva dobandesc toate drepturile si responsabilitatile firesti aferente relatiei dintre copil - parinte. Datorita acestor circumstante si mai ales datorita relatiilor afective si emotionale care implica construirea si stabilitatea unei noi familii, adoptia totala este considerata pe viata. Desfacerea unei adopii totale se face extrem, extrem de rar si doar in conditii absolut exceptionale. In functie de tipul de adoptie, tarile studiate se impart in doua categorii: a) tari in care adoptia partiala coexista cu adoptia totata. Acestea sunt: Belgia, Franta si Portugalia, si b) tari in care doar adoptia totala este permisa, acestea fiind Finlanda, Grecia si Spania. 3.2. Structuri responsabile  In toate aceste tari exista autoritati locale, mai mult sau mai putin descentralizate si autoritati centrale responsabile cu adoptia. Adoptia este finalizata de catre instantele judecatoresti in toate tarile. In ceea ce priveste implicarea organizatiilor sau a persoanelor private in procesul adoptie, si in special al celei internationale, putem observa din fisele de tara ca exista diferente. In plus, Franta mentioneaza implicarea asociatiilor de parinti in special in perioada post -adoptie. 3.3. Conditii pentru copil  O conditie obligatorie pentru adoptie, in toate tarile studiate, este ca, sau copilul sa fie intr-o situatie declarata de abandon sau parintele/reprezentantul legal sa isi dea consimtantul liber si neconstrans. Parintele natural poate consimtii la adoptia copilului nou-nascut dar nu mai devreme de o anumita perioada de timp, considerata necesara si obligatorie pentru femeia care a nascut sa fie in deplinatatea facultatilor mintale si emotionale la luarea unei asemenea decizii. Perioada difera de la tara la tara, astfel este stabilita la o luna in Spania, doua (2) luni in Finlanda si trei (3) luni in Grecia. In cazul copiilor de alte varste, consimtamantul parintelui sau parintilor naturali se poate da doar dupa o informare si consiliere in ceea ce priveste efectul si consecintele semnarii unui asemenea consimtamant. Consilierea parintilor in vederea explicarii si intelegerii efectului consimtamantului si a adoptiei este obligatorie in Belgia, Finlanda, Franta, Portugalia. De asemenea, legislatia catorva tari precizeaza consimtamantul tutorelui legal (Franta), al consiliului de familie (Franta) sau a familiei adoptatoare anterioare (Belgia). In anumite tari (Belgia, Franta, Finlanda) exista chiar proceduri de autentificare si recunoastere a consilierii si valabilitatii ei prin eliberarea unui certificat cu valabilitate limitata, unul sau maximum doi ani sau a unui raport. In cazul legislatiei din Belgia, este precizat ca in consimtamant sa fie clar explicat tipul de adoptie pentru care se da acest consimtamant (adoptia totala sau partiala).  Revocarea consimtantului este posibila pana la o perioada clar stabilita de timp exemplu in Franta pana la doua (2) luni, iar Belgia pana la sase (6) luni, sau pana la depunerea actelor de adoptie, dupa care revocarea este practic imposibila. Abandonul unui copil este declarat cand parintii naturali nu sunt cunoscuti, sunt declarati disparuti sau decedati (inclusiv parintii adoptivi), sau cand copilul a fost supus abuzului sau neglijarii de catre propria familie si parintii naturali sunt decazuti din drepturile parintesti. Abandonul este declarat de catre serviciile specializate publice sau private, cu decizia finala a instantei de judecata. Varsta pana la care un copil poate fi adoptat difera de la tara la tara. Cea mai mica varsta pana la care un copil poate fi adoptat se intalneste in Portugalia ( 15 ani). In toate celelalte tari prezentate in prezentul document, varsta pana la care poate fi adoptat un copil este de 18 ani. Exceptii legate de varsta copilului la adoptie este posibila si este mentionata in legislatiiile catorva tari, in cazuri exceptionale si solid argumentate. Adoptia unui adult este mentionata in cazul a patru (3) tari: Finlanda, Spania si Franta, cand anumite conditii legate de faptul ca persoana a fost in grija familiei adoptatoare inca din varsta cand era minor/a sunt prezentate. Cresterea fratilor in aceasi familie este aplicata atat in cazul adoptiilor nationale cat si internationale chiar daca in majoritatea tarilor prezentate in acest studiu nu apare explicit acest lucru in legislatia specifica de drept comun. In practica insa este des intalnita dar decizia este lasat la libera judecata a persoanelor responsabile in acest sens, legat de cat de realist acest subiect este si cat de relevant poate fi pentru copii si este reglementat in Codul Familiei in majoritatea tarilor. Varsta la care copilul isi da consimtamantul este de 12 ani in majoritatea tarilor prezentate (Grecia, Spania, Finlanda, si Belgia), exceptie facand Franta, unde varsta la care un copil poate sa isi dea consimtamantul este de 13 ani. Legislatia specifica a doua tari (Spania si Finlanda) precizeaza clar ca daca copilul arata discernamant si maturitate fiind totusi mai mic de 12 ani, varsta stabilita pentru consimtant, acesta poate fi audiat si opinia lui poate fi luata in considerare. 3.4. Conditii pentru adoptatori  Fiecare tara are stabilite criteriile specifice pentru persoanele sau cuplurile care pot adopte si care ar putea deveni parinti potriviti copiilor cu plan de viitor adoptia. In toate tarile aflate in studiu pot adopta atat persoane singure cat si cupluri heterosexuale. In toate tarile legislatia precizeaza ca este interzisa adoptia simultana a unui copil de catre doua persoane necasatorite. Varsta minima la care poate o persoana sau familie adopta variaza de la tara la tara, cea mai mica varsta inregistrata fiind 25 ani in urmatoarele tari: Finlanda, Portugalia, Belgia, Spania; in Franta varsta este de 28 ani iar in Grecia 30 ani. Singura tara care trateaza diferentiat persoanele singure de cuplurile casatorite in ceea ce priveste varsta minima este Portugalia. In cazul cuplurilor varsta minima pentru adoptie este de 25 ani iar in cazul persoanelor singure aceasta este de 30 ani. Varsta maxima nu este precizata specific in toate legislatiile dar, in anumite tari aceasta fie se poate subintelege din diferenta de varsta impusa intre adoptat si adoptator, fie este lasata la decizia  judecatorului luand in considerare alte elemente relevante in acest sens. Belgia precizeaza ca varsta maxima sa fie 46 ani, iar Portugalia si Grecia 60 ani. Diferenta de varsta intre adoptat si adoptator variaza de la minim 14 ani (in tari ca Spania), la 15 ani (Franta si Belgia), la 18 ani Grecia si maxim 50 ani in Grecia. Exceptii legate atat de varsta adoptatorului, cat si de diferenta de varsta intre adoptat si adoptator se pot face in situatii in care este vorba de adoptia unui copil de catre sotul/sotia parintelui biologic sau cand este vorba de adoptia unui copil cu handicap (lucru clar precizat in legislatia din Belgia). Doar 2 tari pun conditii specifice pentru a adopta, in ceea ce priveste durata casatoriei: minim 2 ani in Franta si 4 ani in Portugalia, fara ca in aceasta perioada cuplul sa fi trait separat.
Related Search
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks