FEMEIA Î N ISLAM. Mit şi Realitate. De: Sherif Abdel Azim, Ph.D. - Queens University, Kingston, Ontario, Canada CUPRINS - PDF

Description
FEMEIA Î N ISLAM Mit şi Realitate De: Sherif Abdel Azim, Ph.D. - Queens University, Kingston, Ontario, Canada CUPRINS 2 1) Introducere 3 2) Greşeala Evei? 7 3) Moştenirea Evei 9 4) Fiicele, o ruşine? 14

Please download to get full document.

View again

of 77
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Information
Category:

Self Improvement

Publish on:

Views: 31 | Pages: 77

Extension: PDF | Download: 1

Share
Transcript
FEMEIA Î N ISLAM Mit şi Realitate De: Sherif Abdel Azim, Ph.D. - Queens University, Kingston, Ontario, Canada CUPRINS 2 1) Introducere 3 2) Greşeala Evei? 7 3) Moştenirea Evei 9 4) Fiicele, o ruşine? 14 5) Educaţia femeii 17 6) Femeia impură 19 7) Femeia martor 21 8) Adulterul 27 9) Jurămintele 29 10) Proprietatea soţiei 33 11) Divorţul 36 12) Mamele 44 13) Moştenirea şi femeile 47 14) Ananghia (situaţia dificilă a) văduvelor 51 15) Poligamia 54 16) Vălul 61 17) Epilog 67 Note de referinţă 72 3 ÎN NUMELE LUI ALLAH CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR 1) Introducere În urmă cu cinci ani, am citit în Toronto Star din luna iulie 3/1990 un articol intitulat Islamul nu este singura doctrină patriarhală de Gwynne Dyer. Articolul a provocat reacţii de furie participanţilor la conferinţa despre condiţia femeii, precum şi afirmaţiile făcute de faimoasa feministă egipteană Dr. Nawal Saadawi, ambele stârnind un val de critici. Ea a afirmat că elemente foarte restrictive faţă de femeie găsim mai întâi în Iudaism, în Vechiul Testament, apoi în Creştinism şi după aceea în Coran. Toate religiile sunt patriarhale pentru că ele provin din societăţi patriarhale şi vălul femeilor nu este o practică specific islamică, este o moştenire culturală cu analogie în religiile-surori. Participanţii nu au acceptat ca religiile lor să fie aşezate pe picior de egalitate cu Islamul. Dr. Saadawi a fost criticată pentru opiniile sale, care au fost considerate inacceptabile. Bernice Dubois, de la Mişcarea Internaţională a Mamelor, a declarat: Răspunsurile sale denotă ignoranţă faţă de religiile altor popoare. Trebuie să protestez, a spus Alice Shalavi, membră a unei organizaţii de femei din Israel, pentru că nu există conceptul de văl în Iudaism. Articolul a stârnit proteste vehemente în Vest, unde există o puternică tendinţă de a considera Islamul ţap ispăşitor pentru multe din moştenirile noastre culturale. Feministele creştine şi evreice nu au dorit să fie plasate în aceeaşi categorie cu aceşti musulmani ticăloşi, a scris Gwynne Dyer. Nu am fost surprins de atitudinea negativă faţă de Islam a participanţilor la conferinţă, în special când au fost prezentate 4 problemele femeilor. În Occident, Islamul este considerat simbol prin excelenţă al subordonării femeilor. Cu scopul de a înţelege cum s-a ajuns la această credinţă, este suficient să menţionăm că Ministerul Educaţiei din Franţa, ţara lui Voltaire, a hotărât expulzarea din şcolile franceze a tuturor tinerelor femei musulmane care poartă văl! (1) Tinerelor studente musulmane care poartă batic le-a fost interzis dreptul la educaţie în Franţa, în timp ce studenţilor catolici li s-a interzis să poarte cruce, iar celor evrei tichie. E de neuitat scena în care poliţiştii francezi împiedică o tânără femeie musulmană care poartă batic să intre în liceu. Mi-am reamintit cu această ocazie o altă întâmplare neplăcută din 1962, când guvernatorul George Wallace din Alabama stătea în faţa unei şcoli şi încerca să blocheze intrarea elevilor negri cu scopul de a preveni desegregarea în şcolile din Alabama. Diferenţa dintre aceste două scene este că elevii negri au fost compătimiţi de mulţi oameni din SUA şi din întreaga lume. Preşedintele Kennedy a trimis Garda Naţională pentru a impune intrarea în şcoală a studenţilor de culoare. Fetele musulmane nu au primit ajutor de nicăieri. Se pare că ele s-au bucurat de prea puţin suport şi compasiune din interiorul sau exteriorul Franţei. Motivul este teama de orice este islamic şi concepţiile greşite larg răspândite. Ce m-a intrigat foarte mult la conferinţa de la Montreal a fost această întrebare: Afirmaţiile doamnei Saadawi sunt efectiv criticile sale? Cu alte cuvinte au Islamul, Iudaismul şi Creştinismul aceeaşi părere despre femeie? Care este adevărul?. Într-adevăr Creştinismul şi Iudaismul oferă un tratament mai bun femeilor decât Islamul? Nu este uşor să descoperi şi să găseşti răspunsul la aceste dificile întrebări. Prima dificultate este lipsa obiectivităţii şi a corectitudinii sau numai a uneia dintre ele. Iată ce ne învaţă Islamul! Coranul le-a recomandat musulmanilor să spună adevărul chiar dacă acesta te apropie de ceva neplăcut. 5 Iar când spuneţi ceva fiţi drepţi chiar dacă este vorba de o rudă apropiată (An Naam 6:152) O voi cei care credeţi fiţi făptuitorii neclintiţi ai dreptăţii, martori ai lui Allah Preaînaltul chiar şi împotriva voastră sau a părinţilor voştri şi a rudelor voastre fie bogat, fie sărac... (An Nisa 4:135) O altă mare dificultate este lărgimea copleşitoare a subiectului. Timp de câţiva ani am petrecut multe ore citind Biblia, Enciclopedia religiilor şi Enciclopedia iudaică, căutând răspunsuri. Am citit de asemenea câteva cărţi care descriu condiţia femeii în diferite religii scrise de teologi, critici sau romancieri. Materialul prezentat în următoarele capitole reprezintă constatări importante ale modestelor mele cercetări. Nu pretind că sunt complet obiectiv. Aceasta este dincolo de capacitatea mea limitată. Totuşi pot să spun că am încercat să mă apropii de idealul coranic de vorbire dreaptă. Aş dori să subliniez că scopul meu nu este să denigrez Iudaismul sau Creştinismul, noi credem în originea divină a ambelor. Nimeni nu poate fi musulman dacă nu crede în Moise şi Isus, dacă nu crede că ei au fost nobilii profeţi ai lui Dumnezeu. Scopul meu este doar de a apăra Islamul şi plătesc un tribut restant de mult în Vest, de la ultimul mesaj adevărat revelat de Dumnezeu rasei umane. Aş dori de asemenea să accentuez că m-am interesat eu însumi de dogmă. M-am preocupat în special ca poziţia femeii în cele trei religii să reiasă din sursele lor originale, nu de la milioanele de adepţi din lumea contemporană. Deci multe citate provin din Coran, hadith (spusele Profetului), Biblie, Talmud şi afirmaţiile numeroşilor părinţi ai bisericii, ale căror opinii au avut o enormă contribuţie la definirea şi formarea Creştinismului. Acest interes pentru surse arată de fapt că realitatea înţelegerii certe a religiei este fundamentală în descifrarea atitudinilor şi comportamentelor adepţilor ei. 6 Unii oameni confundă cultura cu religia, mulţi alţii nu ştiu ce spun cărţile religiei lor şi altora nici măcar nu le pasă. 7 2) GreŞeala Evei? Cele trei religii sunt de acord cu o realitate fundamentală. Femeile şi bărbaţii au fost creaţi de Dumnezeu, Creatorul întregului univers. Oricum respingem din start ideea conform căreia Eva ar fi fost creată înaintea lui Adam. Concepţia iudeo-creştină a creaţiei lui Adam şi a Evei este povestită în detaliu în Geneza 2:4 3:24. Dumnezeu le-a interzis să mănânce fructe din copacul interzis. Şarpele a seduso pe Eva şi ea a mâncat din acel pom, apoi ea l-a sedus pe Adam să mănânce cu ea. Când Dumnezeu l-a muştruluit pe Adam pentru fapta sa, Adam a învinovăţit-o pe Eva. Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine mi-a dat din pom şi eu am mâncat. Drept urmare, Dumnezeu i-a spus Evei: Îţi voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta. Cu durere vei naşte copii şi dorinţa ta se va ţine după soţul tău şi el va domina peste tine. Şi lui Adam i-a zis: Fiindcă ai ascultat de soţia ta şi ai mâncat din pom/ Blestemat este acum pământul din cauza ta. Cu multă trudă să îţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale. Conceptul islamic de primă creaţie se găseşte în multe locuri în Sfântul Coran: Iar tu Adam! Sălăşluieşte tu împreună cu soaţa ta în Rai! Mâncaţi voi ori de unde voiţi, însă nu vă apropiaţi de acest pom căci altfel veţi fi dintre cei nelegiuiţi/ Dar Şeitan i- a ispitit, voind să le arate goliciunile care fuseseră ascunse zicând: Domnul vostru nu v-a oprit de la acest pom decât pentru ca voi să nu deveniţi îngeri şi să fiţi nemuritori!/ Şi el s-a juruit lor: Eu sunt pentru voi un bun sfătuitor!/ Aşadar, el i-a înşelat prin amăgire. Şi când ei au gustat din acel pom li s-au descoperit goliciunile lor şi au început să-şi pună peste ele frunze din Grădină. Şi Domnul lor i-a chemat zicându-le: Oare nu v-am oprit Eu de la acest pom şi nu v- 8 am spus Eu că Şeitan vă este vouă duşman mărturisit?/ Şi au răspuns ei: Doamne, am fost nedrepţi cu sufletele noastre şi dacă nu ne ierţi şi nu Te înduri de noi, vom fi printre cei pierduţi (Al Araf: 19-23) Examinarea atentă a acestor două relatări ale poveştii creaţiei relevă câteva diferenţe esenţiale. Coranul spre deosebire de Biblie îi culpabilizează pentru greşeala lor pe amândoi: şi pe Adam, şi pe Eva. Nicăieri în Coran nu găsim sugerat dispreţ faţă de Eva pentru că ea l-a ademenit pe Adam să mănânce din pom sau nici măcar pentru că ea a mâncat înaintea lui. Eva în Coran nu este ispititoarea, seducătoarea şi înşelătoarea. Mai mult, Eva nu este blamată pentru durerile naşterii. Dumnezeu, conform Coranului, nu pedepseşte pe nimeni pentru greşelile altuia. Amândoi - şi Adam şi Eva - au păcătuit şi apoi şi-au cerut iertare de la Dumnezeu şi El i-a iertat pe ei. 9 3) Moştenirea Evei Imaginea Evei seducătoare în Biblie a avut un impact extrem de negativ în toate privinţele în tradiţia iudeo-creştină. Toate femeile au crezut că au moştenit de la mama lor biblică Eva vina şi şiretenia ei. În consecinţă, ele sunt inferioare moral, slabe, nedemne de încredere. Menstruaţia, graviditatea şi naşterea au fost considerate o pedeapsă dreaptă pentru vina eternă, pentru care sexul feminin a fost blestemat. Cu scopul de a evidenţia impactul negativ al Evei biblice asupra descendenţilor femei vom privi puţin la scrierile foarte importante iudaice şi creştine din toate timpurile. Vom începe cu Vechiul Testament şi vom căuta fragmente din ceea ce se numeşte Literatura înţeleaptă. Găsim în Ecleziastul (7:26) Şi am găsit că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este o cursă şi un lanţ şi ale cărei mâini sunt nişte lanţuri; cel plăcut Domnului scapă de ea dar cel păcătos este prins de ea. Iată ce am găsit, zice Ecleziastul, cercetând lucrurile unul câte unul ca să le pătrund rostul; (7:27) Iată ce-mi caută şi acum sufletul şi n-am găsit: din o mie am găsit un om, dar o femeie n-am găsit în toate acestea. (7:28). Într-o altă sursă ebraică găsim că în Biblia catolică putem citi: Nu există răutate egală cu răutatea femeii. Păcatul a început de la o femeie şi datorită ei noi toţi vom muri Ecleziastul (25:19-24) Rabinii evrei au întocmit o listă cu cele 9 blesteme la care este supusă femeia şi care este efectul căderii ei. Femeii i-au fost 10 date nouă blesteme şi moartea; povara sângelui menstrual şi a sângelui virginităţii; povara sarcinii şi a naşterii; povara de a-şi acoperi capul în fiecare dimineaţă, ea îşi va găuri (străpunge) urechea asemeni sclavilor permanenţi sau fetelor sclave care îi servesc pe stăpânii lor; ea nu poate fi un martor credibil şi după toate acestea, moartea. (2) În zilele noastre, bărbaţii evrei ortodocşi spun la rugăciunea de dimineaţă: Binecuvântat eşti Dumnezeu, regele universului, pentru că nu m-ai creat pe mine femeie. Cu alte cuvinte, mulţumesc Doamne, în fiecare dimineaţă, pentru că m-ai creat în conformitate cu bunătatea ta. (3) O altă rugăciune pe care o găsim în multe din cărţile iudaice de rugăciune: Laud pe Dumnezeu că nu m-a creat arian. Laud pe Dumnezeu că nu m-a creat femeie. Laud pe Dumnezeu că nu m-a creat ignorant. (4) Eva biblică a jucat de departe un rol şi mai mare în Creştinism comparativ cu Iudaismul. Păcatul ei a fost pivotul credinţei creştine, deoarece conform concepţiei creştine motivul misiunii lui Isus Cristos pe pământ este stăvilirea neascultării lui Dumnezeu de către Eva. Ea a păcătuit şi apoi l-a corupt pe Adam să comită aceeaşi faptă. În consecinţă, Dumnezeu i-a expulzat pe amândoi din Rai pe Pământ, toţi au fost blestemaţi din cauza lor. Ei au transmis urmaşilor păcatul lor care nu a fost iertat de Dumnezeu, toţi descendenţii lor şi toată rasa umană este născută în păcat. Cu scopul de a curăţa rasa umană de al ei păcat originar, Dumnezeu l-a sacrificat pe cruce pe Isus, care este considerat fiu al lui Dumnezeu. Deci Eva este responsabilă pentru propria ei greşeală, pentru păcatul soţului său, pentru păcatul originar al întregii omeniri şi pentru moartea fiului lui Dumnezeu. (5) 11 Ce crezi despre fiicele ei? Sunt păcătoase ca şi ea şi trebuiesc tratate ca atare. Ascultă tonul sever al Sfântului Paul care spune în Noul Testament: Femeia să primească învăţătură în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat ci să rămână în tăcere. Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia s-a făcut vinovată de călcarea poruncii. Timotei (2:11-14) Sfântul Tertulian a fost mult mai dur decât Sfântul Paul când a vorbit cu cele mai iubite surori în credinţă. (6) El a spus: Voi ştiţi că sunteţi la fel ca Eva? Dumnezeu a hotărât ca femeile să trăiască astfel; vinovatul aşa trebuie să trăiască. Voi sunteţi poarta răului. Voi aţi fost calea spre copacul interzis. Eva e primul dezertor de la legea divină. Ea e cea care l-a convins pe Adam şi care nu a atacat suficient răul. Ea a distrus uşor creaţia lui Dumnezeu-omul. Drept urmare chiar fiul Domnului a plătit dezertarea ei. Sf. Augustin a gândit exact ca predecesorul său. El a scris unui prieten: care este diferenţa dintre femei, chiar dacă este o soţie sau o mamă? [...] Refuz să cred că femeia poate fi om, funcţia sa exclusivă este de a naşte copii. Sf. Toma de Aquino câteva secole mai târziu considera femeia plină de defecte. Cu privire la natura individuală, femeia este plină de defecte şi nelegitimă, pentru că ea este încă Eva cea amăgitoare şi din această cauză noi trebuie să ne ferim de orice femeie. Reformatorul Martin Luther nu vedea nici un beneficiu de pe urma femeii decât cel de a aduce pe lume cât mai mulţi copii. 12 El spunea: Dacă ele se vor îmbolnăvi sau chiar vor muri, nu este nici o problemă. Lăsaţi-le să moară la naştere pentru că ele de asta există. Din nou şi din nou toate femeile sunt denigrate din cauza imaginii Evei cea amăgitoare, datorită relatării din Geneză. Rezumând, concepţia iudeo-creştină despre femeie a fost otrăvită de credinţa în natura păcătoasă a Evei şi a urmaşilor săi de sex feminin. Dacă ne îndreptăm atenţia spre ceea ce afirmă Coranul despre femeie, vom realiza imediat că părerea islamică despre femeie este radical diferită de concepţia iudeo-creştină. Să lăsăm însuşi Coranul să vorbească: Musulmanilor şi musulmanelor, dreptcredincioşilor şi dreptcredincioaselor, celor supuşi şi celor supuse, celor iubitori de adevăr şi celor iubitoare de adevăr, celor statornici şi celor statornice, celor smeriţi şi celor smerite, celor ce dau milostenie şi acelora dintre femei care dau milostenie, celor care postesc şi acelora care postesc dintre femei, celor care îşi păzesc castitatea lor şi acelora dintre femei care şi-o păzesc, celor care Îl pomenesc pe Allah Preaînaltul mereu şi acelora dintre femei care Îl pomenesc, Allah Preaînaltul le-a pregătit iertare şi răsplată mare (Al Ahzab:35) Domnul lor le-a răspuns: Eu nu las să se piardă nici o faptă împlinită de vreunul dintre voi, bărbat sau femeie, deopotrivă unul cu altul! Iar pe cei care au pribegit, care au fost alungaţi din căminele lor, care au fost prigoniţi pe Calea mea, care au luptat şi au fost omorâţi pe cale, voi să-i ispăşesc de faptele lor rele şi să îi fac să intre în Grădini pe sub care curg pâraie, drept răsplată din partea lui Allah. La Allah Preaînaltul se află bună răsplată! (Al Imran:195) Pe cel care face o faptă bună, bărbat sau femeie, şi este credincios îl vom dărui Noi cu viaţă bună. Şi Noi îi vom 13 răsplăti pe ei după faptele cele mai bune pe care le-au săvârşit (An Nahl:97) Cel care săvârşeşte o faptă rea nu va fi răsplătit decât cu una asemănătoare cu ea, iar cel care săvârşeşte o faptă bună, fie el bărbat sau femeie, şi este credincios acela va intra în Rai, unde va primi cele de trebuinţă, fără socoteală (Ghafir:40) Este clar că femeia nu este diferită de bărbat. Ei sunt amândoi creaţii ale lui Dumnezeu, al cărui sublim scop pe pământ este să Îl adore pe Dumnezeu, să săvârşească fapte bune, să evite răul şi ei amândoi vor fi răsplătiţi. Coranul nu menţionează niciodată că femeia este poarta răului sau că omul este imaginea lui Dumnezeu, femeile şi bărbaţii sunt creaţiile sale. Conform cu Sfântul Coran, rolul femeii pe pământ nu se limitează doar la a naşte. Ei i se cere să facă fapte bune aşa cum i se cere şi bărbatului. Coranul nu spune niciodată că femeia nu are dreptul să existe. Din contră, Coranul recomandă tuturor credincioşilor, femei şi bărbaţi, să urmeze exemplul acestor două femei ideale: Fecioara Maria şi soţia faraonului. Şi Allah Preaînaltul a dat-o drept pildă pentru aceia care cred pe femeia lui faraon care a zis: Doamne, dureazămi mie o casă lângă Tine în Rai şi mântuieşte-mă pe mine de faraon şi de fapta sa şi mântuieşte-mă pe mine de neamul de nelegiuiţi! / Şi la fel şi pe Maria, fiica lui Imran, care a rămas neprihănită şi am suflat în ea Duhul Nostru. Şi ea a crezut în cuvintele Domnului ei şi în scripturile Sale şi a fost ea dintre cei supuşi cu statornicie (At- Tahrim:11-12) 14 4) Fiicele, o ruşine? De fapt diferenţa dintre atitudinea biblică şi coranică vizavi de femeie începe imediat după naşterea ei. De exemplu, în Biblie se consideră că în cazul naşterii unei fete perioada de impuritate a mamei este mai lungă decât în cazul naşterii unui băiat: Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le lor: Când o femeie va rămâne însărcinată şi va naşte un copil de sex masculin, să fie necurată ca în timpul perioadei ei în fiecare lună. Dacă naşte o fată să fie necurată două săptămâni ca în timpul perioadei ei; şi să rămână şaizeici şi şase de zile ca să se curăţească de sângele ei. (Leviticul:2-5) Biblia catolică declară şi mai explicit că naşterea unei fiice este pierdere. (Ecleziastul 22:3) În contrast cu aceasă declaraţie şocantă, băieţii se bucură de o preţuire deosebită: Un om care îl educă pe fiul său va fi invidiat de duşmani. (Ecleziastul 30:3) Rabinii evrei consideră obligaţie pentru bărbatul evreu să aibă urmaşi în scopul înmulţirii speciei. Ei nu îşi ascund preferinţa pentru băieţi: Este mai bine de cei care au băieţi decât de cei care au fete. La naşterea unui băiat toată lumea e veselă; la naşterea unei fetiţe toţi sunt trişti şi când un băiat se naşte coboară pacea în lume, iar când se naşte o fată, nimic nu vine. (7) O fiică este considerată un motiv de durere, o potenţială sursă de ruşine pentru tatăl ei. Dacă fiica ta este încăpăţânată, fii dur cu ea pentru că altfel vei provoca zâmbetele duşmanilor tăi; vei fi vorbit în oraş şi vei 15 fi subiect de bârfă sau vei fi supus oprobiului public. (Ecleziastul 42:11) Ţine sub control încăpăţânarea fiicei tale altfel ea va abuza de îngăduinţa ta. Fii autoritar cu fiica ta dacă nu vrei ca ea să îţi murdărească numele. (Ecleziastul 26:10-11) În perioada preislamică arabii păgâni con
Related Search
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks