CARACTERIZARE COSTICA PARIGORIDI

Description
Caracterizarea personajului Costică Parigoridi Costică Parigoridi este unul dintre personajele principale ale schiţei „Repausul dominical”, de I.L. Caragiale. Textul prezintă cu ironie tandră unul din obiceiurile favorite ale românului modern: cheful în grup. Acţiunea textului se petrece joi, 21 mai, zi de sărbătoare, ziua Sf. Împăraţi Constantin şi Elena. „Nenea Iancu” – personajul-narator - se plimbă singur pe Calea Victoriei. Deodată îi iese în cale amicul Costică Parigoridi, plictisit de sin

Please download to get full document.

View again

of 2
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Information
Category:

Documents

Publish on:

Views: 603 | Pages: 2

Extension: PDF | Download: 7

Share
Transcript
  Caracterizarea personajului Costică Parigoridi Costică Parigoridi este unul dintre personajele principale ale schiţei „Repausul dominical”, deI.L. Caragiale.Textul prezintă cu ironie tandră unul din obiceiurile favorite ale românului modern:cheful în grup.Acţiunea textului se petrece joi, 21 mai, zi de sărbătoare, ziua Sf. Împăraţi Constantin şiElena.„Nenea Iancu” – personajul-narator - se plimbă singur pe Calea Victoriei. Deodată îiiese în cale amicul Costică Parigoridi, plictisit de singurătate şi de inactivitatea urbană, specificăunei zile de „repaus dominical”. Cei doi decid să cineze împreună. Racolează pe traseu alţi patru amici şi fac un chef monstru, de cinci ore, „la Iordache, în Covaci”. Trec apoi pe la unlocal de la şosea - la „Lăptărie” -, unde, golind pahar după pahar, îi prinde dimineaţa. Sereîntorc în centrul oraşului în căutarea unui „jvarţ cu cognac fin”. Pe urmă, în tovărăşia altuiamic, descoperit pe o bordură de trotuar, cei doi - „nenea Iancu” şi Costică – merg să se dreagăcu o ciorbă de burtă „lângă hală”. În fine se întorc la Lăptărie unde îşi petrec toată ziua.Din spusele personajului-narator aflăm despre Parigoridi că îi era amic şi era un omtotdeauna vesel.În dialogul celor doi, Costică însuşi se autocaracterizează direct ca fiind un orăşean get- beget, căruia nu-i plac petrecerile patriarhale. De aceea, nici nu plecase la ţară, la Muscel, cunevasta şi copiii, rămânând singur acasă. Dar oraşul inactiv, fără viaţă şi „mişcare comercială”îl plictiseşte îngrozitor. Parigoridi este totodată enervat de ifosele pe care şi le dau parveniţiiieşiţi la plimbare în trăsuri şi haine elegante pentru a-şi afişa bogăţia. Dar trăsătura principală a personajului, care reiese din ceea ce declară singur, este sociabilitatea, dorinţa fierbinte de a-şigăsi un companion („De un ceas umblu să dau de un prietin...parcă au intrat toţi în pământ! (...)Îmi vine să urlu de urât...”).Caracterizarea indirectă se realizează prin alegerea unui nume sugestiv, prin urmărireacomportamentului personajului şi prin notarea vorbelor sale. Numele Costică Parigoridi sugerează provenienţa amestecată, greco-română, a personajului, de unde şi dispreţul său pentru „mitocănimea parvenită” şi relativa sa bunăstarematerială: e suficient de avut, ca să plătească consumaţia celor cinci amici cu ocaziaonomasticii sale.În primul rând, este un om sociabil. Se plictiseşte singur şi doreşte să îşi petreacătimpul în compania prietenilor.Apoi, este generos. Face cinste de ziua lui tuturor celor pe care îi întâlneşte în cale. Iar consumaţia nu e deloc de neglijat: „aperitive, 18; baterii, 8; şampanii, 12, şi 22 pachete deregale... şi 5 rânduri de marghilomane.”În sfârşit, are, ca şi personajul-narator, o mare plăcere de a chefui. El o ţine tot într-o petrecere douăzeci şi patru de ore fără întrerupere, timp în care ingurgitează aperitive, vin,şampanie, ţigări regale, marghilomane…, din nou şampanie, „jvarţ cu cognac fin”, ciorbă de burtă ş.a.m.d. Textul se încheie fără ca noi, cititorii, să aflăm când „nenea Iancu” şi amicul săuau ajuns acasă. Chefuitul înseamnă mâncare şi băutură. Costică bea până i se-mpleticeşte limbaîn gură/Caracterizarea indirectă se mai realizează şi prin notarea vorbelor personajului.Chiar de la întâlnirea cu nenea Iancu, Costică se manifestă verbal cu multă elocinţă,scoţând la iveală o personalitate distinctă, cu idei proprii, exprimate fără înconjur:„- Monşer - îmi zice - nevastă-mea s-a dus la ţară cu copiii, la neamurile ei, tocmai înMuscel... Eu n-am vrut să merg... mai întâi, mi-a fost lene să mă scol aşa de dimineaţă; şi peurmă, drept să-ţi spun, nu-mi plac petrecerile patriarhale; eu sunt orăşean; mie-mi place oraşul...dar... nu duminicile şi sărbătorile... N-am văzut ceva mai urât pe lume decât un oraş mare înzilele de repaus dominical! Toate prăvăliile cu obloanele lăsate ca pleoapele în somn... Ce  somn!... Peste tot închis!... Să vrei să te spânzuri, n-ai de unde să-ţi cumperi un ştreang... Lipsaasta de activitate, de viaţă, de mişcare comercială mă apasă pe umeri, mă trage şi pe mine lasomn; şi nu pot dormi măcar - parcă sunt în stare de insomnie... şi când mai văd şi toatămitocănimea asta parvenită, prostimea asta elegantă, învârtindu-şi roatele cu cauciuc în neştire,îmi vin fel de fel de idei... primejdioase... «Discursul autoironic pe care îl ţine la începutul chefului de la Iordache dovedeşte căeste un om de condiţie bună. Combinaţia de fraze, savant alcătuite, trădează o bună educaţie şiun talent oratoric aparte.În concluzie, prin personajul Costică Parigoridi, Caragiale a dat viaţă unui tip uman:orăşeanul cu o bună condiţie socială de la sfârşitul secolului al XIX-lea, superficial, trăncănitor şi chefliu, dar inteligent şi spiritual. Textul este străbătut de o ironie uşoară, mai degrabă unumor cald, plin de înţelegere faţă de micile păcate ale firii umane.
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks