Argumente(creaționiste(privind(originea(și vârsta(universului. Creationist(Arguments(about(the(Origin(and Age(of(the(Universe - PDF

Description
Argumente(creaționiste(privind(originea(și vârsta(universului Creationist(Arguments(about(the(Origin(and Age(of(the(Universe Lect.?univ.?dr.?Ieremia?RUSU Institutul?Teologic?Creștin?după?Evanghelie? Timotheus?din?București

Please download to get full document.

View again

of 32
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Information
Category:

Memoirs

Publish on:

Views: 28 | Pages: 32

Extension: PDF | Download: 0

Share
Transcript
Argumente(creaționiste(privind(originea(și vârsta(universului Creationist(Arguments(about(the(Origin(and Age(of(the(Universe Lect.?univ.?dr.?Ieremia?RUSU Institutul?Teologic?Creștin?după?Evanghelie? Timotheus?din?București Abstract In this paper, there are presented apologetic evidences that the universe had a beginning and that its age is much younger than evolu= tionists claim. These arguments come from the Bible and from the latest science discoveries. Therefore, to believe the biblical teaching that God created the universe in the week of creation requires less faith than evolution. Keywords. The Creator; creationism; evolution; origin of the universe; astrophysics. Introducere Acest studiu se încadrează pe coordonata de convergență a apologeticii cu astrofizica, deoarece oferă argumente creaționiste pentru credința?în?dumnezeu?și?în?relatarea?sfintei?scripturi,?biblia. Omenirea este, de la începuturile ei, în căutarea originilor sale. Aceasta nu se datorează numai curiozității omului, ci este și o necesitate vitală pentru fiecare persoană să cunoască originea sa, a omenirii și a universului?din?care?face?parte.? În știința modernă s=au cristalizat, în principal, două modele ști= ințifice asupra originilor: modelul evoționist și modelul creaționist. Ex= istă și al treilea model, care încearcă să găsească o cale de mijloc între cele două, evoluționismul teist. Acestea sunt modele și nu teorii sau ipoteze, deoarece nici creaționismul și nici evoluționismul nu sunt teorii sau ipoteze științifice în adevăratul sens al cuvântului. Dr. Henry M. Morris definește modelul științific ca fiind: un cadru conceptual, un sistem de gândire ordonat, în cadrul căruia gânditorul încearcă să coreleze?datele?observabile?și?chiar?să?prezică?anumite?date 1.? Modelul evoluționist susține că universul a apărut datorită unor cauze strict naturale, el dezvoltându=se ca urmare a întâmplării, printr= 1. Henry M. MORRIS (ed.), Creaționism științific (Oradea: Societatea Misionara Română,?1992)?8. 114 un proces care a durat miliarde de ani, viața însăși fiind rezultatul evoluției speciilor mai simple în specii mai complexe. Elementele de bază ale teoriei sunt: fosilele, mutațiile întâmplătoare, selecția naturală și milioane/miliarde?de?ani. Evoluționismul teist afirmă că Dumnezeu a creat universul prin evoluție. Trupul lui Adam a rezultat în urma unui proces evolutiv care a durat milioane de ani. Acum câteva sute de mii de ani, Dumnezeu a pus un suflet viu în această maimuță bipedă. Acest act a făcut ca omul să fie diferit de animale. Unii susțin că Dumnezeu a intervenit cu acțiunile Sale creatoare în numeroase ocazii în acest proces evolutiv. Un adept al acestei teorii, doctorul în fizică Karl W. Giberson, afirmă: Dumnezeu este cu siguranță capabil să interacționeze cu creația. [ ] Dumnezeu poate influența procesul de evoluție pentru a asigura obținerea rezul= tatelor?intenționate?de?el,?în?orice?mod?dorește?el. 2 În concepția creaționistă, Dumnezeu Cel Atotputernic a creat în mod supranatural universul și toate ființele, printr=un act specific de creație.?totul?a?fost?creat?din?nimic,?fără?vre=un?proces?evolutiv.? 2. Karl W. GIBERSON & Francis S. COLLINS, The language of science and faith (Downers?Grove:?IVP?Books)? Săptămâna creației din capitolul întâi din cartea Genesei este in= terpretată în câteva moduri de creaționiști: interpretarea restituționistă, interpretarea?concordistă,?interpretarea?literară?și?interpretarea?literală. Interpretarea restituționistă 3 sau teoria ruinei și a reconstrucției susține că, la început, Dumnezeu a creat cerul și pământul într=un mod desăvârșit (Genesa 1:1). Dar, odată cu căderea în păcat a lui Lucifer, creația originară a lui Dumnezeu s=a distrus, pământul devenind pustiu și gol (Genesa 1:2). Între primele două versete este o prăpastie, de aceea ea se mai numește și the gap theory, adică teoria golului. În versetele care urmează (Genesa 1:3=31), Moise revelează lucrarea de re=creare pe care a făcut=o Dumnezeu în șapte zile terestre, de câte 24 ore fiecare. Teo= ria nu ține seamă de specificul literaturii ebriace, în care un gând sămânță prezentat succint într=un verset este apoi dezvoltat în capitole întregi.? Adepții interpretării concordiste, sau teoria zilelor=ere, afirmă că zilele creației din cartea Genesa reprezintă erele geologice de mii și mil= ioane de ani pe care le=au inventat savanții evoluționiști. O părere mai puțin răspândită este că zilele din Genesa 1 ar fi fost de 24 ore, separate între ele prin perioade mari de timp. Teoria susține că acele zile au fost 3. Cartea profesorului Henri BLOCHER, Révélation des origines (Lausanne: Press Bibliques Universitaires, 1979) 32=51, prezintă detaliat aceste teorii, cu argumentele?lor?pro?și?contra?pentru?fiecare?interpretare?în?parte. 116 etape speciale ale creației, în care a intervenit Dumnezeu. Profesorul creaționist Harry L. Poe a sintetizat lapidar această poziție astfel: Lumea este creată în șapte zile, dar nu într=o săptămână! 4 Este o soluție inventivă, dar nerealistă, o încercare de a împăca atât textul Bib= liei?cât?și?erele?din?știința?evoluționistă. Interpretarea literară, sau teoria cadru, consideră că este o greșeală să interpretezi relatarea din primul capitol din Genesa ad li\er9 am, deoarece textul nu vizează o temporalitate fizică, ci una ideatică. Ast= fel, săptămâna creației este un aranjament artistic deosebit de rafinat, menit ca, prin contemplarea lucrării terminate, să clarifice poziția omului față de Dumnezeu. Și această soluție este interesantă, dar incorectă, deoarece o interpretare normală a Bibliei, după aceeași metodă pe care o adoptăm și pentru pasajele referitaore la Dumnezeu, păcat sau mântuire, duc?la?concluzia?că?zilele?creației?sunt?zile?terestre. Cei care împărătășesc interpretarea literală, sau teoria zilelor lit= erale terestre de 24 ore, afirmă că zilele menționate în Genesa 1 sunt zile literale, de 24 ore fiecare, care formează o săptămână, adăugând ziua de odihnă. Acestea au fost zilele creației universului care dăinuie până astăzi, chiar dacă el a fost ulterior perturbat de păcat. Acest punct de vedere a fost împărtășit de=a lungul istoriei de majoritatea creștinilor și 4. Harry L. POE & Jimmy H. DAVIS, Știința și credința creștină (Oradea: Editura?Cartea?Creștină,?2008)?94.? 117 este împărtășit și de autorul acestui studiu, fiind rezultatul interpretării textului?biblic?printr=o?hermeneutică?corectă,?literală. Se constată că există și printre creaționiști diferite puncte de vedere, chiar dacă toți acceptă că universul este rezultatul lucrării cre= atoare a lui Dumnezeu. Desigur, există foarte multe controverse și între evoluționiști, deoarece oamenii de știință atei nu au un punct devedere unitar,?ei?dezvoltând?diverse?teorii.? Cert este că originile nu pot fi demonstrate, deoarece creația nu este un proces care are loc acum. De aceea, în problema originilor, omul este nevoit să accepte prin credință un model sau altul. Totuși, alegerea trebuie făcută printr=o credință rațională, nu printr=o credință stupidă sau naivă. Datele cercetării științifice care pot fi organizate fie după modelul creaționist, fie după cel evoluționist trebuie analizate de fiecare persoană în parte, astfel încât fiecare să aleagă modelul pe care îl consideră?că?este?în?concordanță?cu?realitatea?și?cu?logica.? În cele ce urmează vor fi analizate argumentele științifice creaționiste ale originii universului și a faptului că acesta este mult mai tânăr?decât?afirmă?evoluționiștii. 118 Universul(are(un(început Știința ateistă, contrazicând prima afirmație a Bibliei, La în= ceput, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul (Genesa 1:1), susținea cu tărie că materia nu are un început și este veșnică. Într=un manual ateist de?referință?în?uniunea?sovietică,?publicat?și?în?limba?română,?scrie: În procesele care au loc în univers, materia în mișcare trece dintr=o formă într=alta, dar în nici un caz nu se produce o apariție a materiei din nimic sau distrugerea ei fără urme. Pot apărea și pot fi distruse numai anumite lucruri, anumite obiecte, fie chiar și uriașe, dar totuși finite prin proporțiile lor, transformându=se în alte lucruri și obiecte, dar lumea în ansamblu, materia există veșnic. Așadar, toate afirmațiile potrivit cărăra universul ar fi avut un început și va avea un? sfîrșit?sînt?lipsite?de?temeiuri?raționale. 5 Oamenii de știință postulau astfel că materia există veșnic, ea neavând nici început și nici sfârșit. Dar descoperirile științifice din sec= olul al 20=lea au contrazis această presupoziție și au demonstrat că uni= versul?are?un?început,?confirmând?astfel?relatarea?creației?din?biblie. Au fost mai multe desoperiri științifice care au contribuit la schimbarea concepeției despre originea universului. O contribuție im= portantă a avut=o renumitul savant Albert Einstein (1879=1955), care a elaborat în anul 1905 teoria relativității restrânse, prin care a stabilit 5. Călăuza3ateistului?(București:?Editura?Politică,?1962)? echivalența masă=energie 6. Această descoperire a convertirii materiei în energie și invers a fost utilizată în obținerea energiei atomice din materi= ale?radioactive.? În teoria relativității restrânse, Einstein a postulat că viteza lu= minii este constantă, ceea ce duce la concluzia că timpul nu este absolut, ci el diferă de la un observator la altul, astfel încât, pentru cel care se găsește în mișcare, timpul este mai scurt. Unul dintre cei mai renumiți savanți ai vremurilor noastre, Stephen Hawking 7, fost profesor la Uni= versitatea Cambridge din Anglia, a explicat aceasta printr=un experi= ment, în care un impuls luminos pleacă de la coada avionului până la cabina piloților. Deoarece viteza luminii este aceeași pentru un observa= tor din avion ca și pentru un observator de la sol, iar distanța este egală cu viteza înmulțită cu timpul, rezultă că timpul este mai lung pentru ob= servatorul de la sol decât pentru observatorul din avion. Aceasta deoarece, pentru persoana de la sol, deplasarea impulsului luminos de la coada avionului până la cabina piloților este observată prin faptul că lu= mina parcurge un spațiu mult mai mare decât lungimea avionului, căci străbate distanța de la avion la sol. De aceea observatorul de la sol are 6. Formula binecunoscută E = mc2, exprimă faptul că energia este egală cu masa înmulțită cu viteza luminii la pătrat. Valoarea vitezei luminii în vid a fost determinată?exact?la?299?792?458?m/s,?adică?aproximativ?300?000?km/s. 7. Stephan Hawking este un cercetător ateu în cosmologie și fizică fundamentală,?teoretician?al?originii?universului. 120 nevoie de un timp mai îndelungat decât cel din avion ca să urmărească pulsul?luminos?transmis?de?la?coada?avionului. 8? Astfel, Einstein a revoluționat gândirea științifică, relativizând timpul care era considerat absolut în fizica newtoniană. El a instrodus conceptul de spațiu=timp, cu patru dimensiuni, care caracterizează universul. A doua descoperire epocală a lui Einstein a fost teoria relativității generalizată, pe care a publicat=o în anul Ecuațiile lui Einstein care descriu teoria relativității generalizată au mai multe aplicații în cosmolo= gie. Una dintre ele este faptul că traiectoria luminii este curbată de un câmp gravitațional. Previziunile acestei teorii au fost confirmate pentru prima dată de Sir Arthur Stanley Eddington (1882=1944), astrofizician care a demonstrat, prin fotografiile pe care le=a făcut în timpul eclipsei totale de Soare din 29 mai 1919, că poziția stelelor din jurul Soarelui este puțin modificată față de calculele astronomice. Eddington a demonstrat că poziția astrelor era coretă, dar traiectoria luminii acelor stele a fost curbată de gravitația Soarelui, exact cu cantitatea rezultată din ecuațiile lui Einstein. 9 Astfel, observațiile experimentale au confirmat teoria că 8. Stephan HAWKING & Leonard MLODINOW, Marele plan (București: Editura?Humanitas,?2012)?81= hmp://en.wikipedia.org/wiki/arthur_eddington,?accesat? materia, prin forța de gravitație, modifică geometria spațiului și a timpului. Ecuațiile lui Einstein au indicat și faptul că universul nu este stat= ic, ci în expansiune. Deoarece savantul considera că materia este eternă și universul este static, el și=a dat seama că, un univers staționar va în= cepe să se contracte, dacă nu există o altă forță care să compenseze gravi= tația. De aceea, el a introdus un factor de corecție pe care l=a numit con= stanta cosmologică. Mai târziu, consemnează renumitul astronom Sir Martin Rees, profesor la Universitatea Cambridge, Albert Einstein a nu= mit constanta cosmologică ca fiind: cea mai mare gafă a sa deoarece, dacă nu ar fi introdus=o, ecuațiile sale ar fi prezis că universul se dilată (sau se contractă). El ar fi putut atunci să prezică expansiunea înainte ca Edwin?Hubble?să?o?descopere. 10? Au fost însă cercetători care au susținut că universul este în ex= pansiune. Există un cumul de descoperiri care au contibuit la această conluzie. Una dintre aceste descoperiri este cea a astronomului american Vesto Melvin Slipher (1875=1969), care a observat în anul 1912 că liniile spectrale ale Hidrogenului și ale Heliului din galaxiile îndepărtate sunt 10. Martin REES, Doar șase numere: Forțele fundamentale care modelează universul (București:?Editura?Humanitas,?2006)? deplasate către roșu, comparativ cu spectrul de pe pământ al acestor elemente. O contribuție a avut și matematicianul rus Alexander Friedmann, care a găsit în anul 1922 o soluție a ecuațiilor lui Einstein ce demonstra că universul se extinde. 11 Independent de el, 12 Georges Édouard Lamaître (1894=1966), preot belgian și astrofizician, a arătat în anul 1927 că ecuațiile lui Einstein modelează un univers în expansiune. La început, Sir Arthur Eddington, care i=a fost profesor de astronomie, și=a susținut studentul, ajutându=l să=și publice cercetările și în limba engleză, deoarece ele au fost tipărite inițial doar în Belgia. Eddington chiar a ase= muit expansiunea universului cu: suprafața unui balon ce se umflă, iar galaxiile ca puncte pe acea suprafață. Imaginea arată limpede de ce galaxiile situate la distanțe mari de noi se îndepărtează mai repede decât cele?apropiate. 13 În anul 1931, Lamaître a dezvoltat ideea expansiunii universului, afirmând că universul s=a extins de la un atom primordial, un ou cos= mic care a explodat. Prin modelul său, Lamaître a devenit părintele 11. HAWKING,?Marele3plan,? Friedmann a murit la puțin timp după publicarea concluziilor sale privind universul, de aceea ideile sale au rămas în mare parte necunoscute până la descoperirea?lui?hubble,?după?cum?explică?hawking,?marele3plan,? HAWKING,?Marele3plan,? teoriei big bang=ului, denumită astfel de astrofizicianul Fred Hoyle în anul? Acest lucru nu a fost pe placul lui Eddington, care și=a criticat studentul pentru ideea de început a universului. El a spus: Filozofic, noțiunea unui început a ordinii prezente a Naturii îmi repugnă Eu ar trebui să găsesc o portiță de scăpare reală. 15 De altfel, scrie renumitul astronom creaționist Hugh Ross 16, el a încercat apoi toată viața să găsească o altă formulă a gravitației, care să ocolească necesitatea în= ceputului cosmic, dar fără succes. 17 Astfel, Eddington și=a risipit o mare 14. Ibidem,? Arthur EDDINGTON, The End of the World from the Standpoint of Mathematical Physics, Nature, No. 127, (1931) 450, quoted by High ROSS, Astronomical Evidences for a Personal Transcendent God in The Creation Hypothesis: Scientific Evidences for an Intelligent Designer, J. P. MORELAND (ed.) (Doweners?Grove:?InterVarsity?Press,?1994)?145= Hugh Ross este un astrofizician canadian, creaționist creștin, adept al teoriei concordiste, care consideră că universul a fost creat de Dumnezeul Bibliei, dar prin fenomenul descris de teoria big bangului. Astfel, în concepția lui Ross, universul are o vechime de peste 13,7 miliarde de ani, dar el nu a apărut la întâmplare, ci datorită unui factor transcendent, Creatorul Personal. Ross și=a prezentat modelul științific creaționist în mai multe cărți, unele dintre ele devenind?best=seller.?? 17. Hugh ROSS, Creation as Science: A testable model approach to end the creation / evolution3wars?(colorado?springs:?navpress,?2006)? parte din viață încercând, așa cum declara el, să acorde evoluției un timp?infinit?pentru?a?începe. 18 Spre deosebire de Eddington, Albert Einstein, care l=a criticat și el la început pe Lamaître prentru teoria expansiunii universului, mai târziu l=a apreciat ca pe un mare savant. Aceasta s=a întâmplat în anul 1933 când Lamaître a avut ocazia să=i explice lui Einstein întreaga lui teorie, ce presupunea că universul a început într=un punct de singularitate al ecuațiilor teoriei relativității generalizată, când volumul era matematic zero iar densitatea materiei infinită. De altfel, acela a fost și anul în care Lamaître?a?primit?recunoașterea?ca?savant?de?talie?mondială. 19 Cel care a folosit în practică calculele matematice ale lui Fried= mann și Lamaître a fost Edwin Powell Hubble (1889=1953), care a studiat universul prin telescopul de 100 de țoli de pe Mount Wilson, lângă Pasadena, California 20. El a observat că celelate galaxii se îndepărtează de galaxia noastră, Calea Lactee, cu viteze diferite. În anul 1929 el a 18. Arthur EDDINGTON, On the Instability of Einstein s Spherical World, Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, No. 90 (1930) 668=678, quoted by Hugh ROSS, Creation as Science: A testable model approach to end the creation3/3evolution3wars,?colorado?springs:?navpress,?2006),? hmp://en.wikipedia.org/wiki/georges_lema%c3%aetre,?accesat? HAWKING,?Marele3plan,? reușit să formuleze o lege care explică de ce galaxiile mai îndepărtate se deplasează?cu?o?viteză?mai?mare?decât?galaxiile?mai?apropiate?de?noi.? Hubble este și savantul care a explicat fenomenul observat de Slipher de deplasare spre roșu a liniilor spectrale din galaxiile îndepăr= tate. Explicația lui Hubble a fost că universul este în expansiune, ceea ce face ca undele luminoase ale celorlalte galaxii să aibă spectrul deplasat spre lungimi de undă mai mari, proporțional cu viteza cu care ele se în= depărtează de Calea Lactee. Este efectul Doppler, pe care îl experimen= tăm și noi pe pământ la modificarea sunetului emis de un corp în miș= care. Atunci când o locomotivă care se apropie de noi trage semnalul de alarmă, sunetul acela crește în frecvență, iar când se îndepărtează de noi, frecvența?sunetului?scade. Astfel, studiul fenomenelor naturale a condus pe oamenii de ști= ință la concluzia că universul este în expansiune, ceea ce are drept con= secință faptul că există un început al materiei. Renumitul fizician Stephan Hawking, pornind de la exapnsiunea universului, formulează astfel?raționamentul?privind?începutul?materiei: Dacă e adevărat, atunci universul trebuie să fi fost mic în trecut. De fapt, dacă explorăm spre trecutul îndepărtat, întreaga materie și energie din univers trebuie să fi fost concentrată într=o regiune foarte mică, de temperatură și denistate uriașe, iar, dacă ne întoarcem suficient în timp, trebuie să fi existat un moment când a început totul 126 evenimentul?pe?care?
Related Search
Similar documents
View more...
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks