6.Aspecte Juridice Ale Activității de Protecție a Mediului

Description
Protectia mediului

Please download to get full document.

View again

of 6
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Information
Category:

Documents

Publish on:

Views: 3 | Pages: 6

Extension: DOCX | Download: 0

Share
Transcript
    UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 6 ASPECTE JURIDICE ALE ACTIVITĂȚII DE PROTECȚIE A MEDIULUI CUPRINS 6.1. Obiective 6.2.   Instrumente juridice de protecția mediului 6.3.   Răspunderea juridică în domeniul protecției mediului   6.4.   Reglementările economice și juridice de protecție a mediului 6.5.  Test de autoevaluare 6.1. Obiective După studierea acestei unităţi de învățare vei avea cunoştinţe despre: principalele instrumente juridice interne și internaționale utilizate în protecția - mediului; -   -   modalitățile de asumare a răspunderii juridice în domeniul protecției mediului;caracteristicile și aplicabilitatea reglementărilor economice și juridice de protecție a mediului. 6.2. Instrumentele juridice de protecția mediului Activitatea de protecţie a mediului nu se poate desfăşura în mod eficient decât în condiţiile existenţei unui cadru legislativ şi a unei structuri instituţionale adecvate. Astfel, în activitatea de  protecţie a mediului, instrumentele juridice coexistă funcţional cu instrumentele economice şi cele de standardizare.    Principii juridice internaționale de mediu La nivel internațional funcționează o serie de principii juridice internaționale de mediu, care reglementează impactul activităților economice asupra mediului și care au fost adoptate și integrate de către majoritatea statelor în legislația națională de mediu. Aceste principii sunt: -    principiul interzicerii poluării; -    principiul prevenirii poluării; -    principiul bunei vecinătăți între state; -    principiul conservării și utilizării raționale a resurselor; -    principiul  poluatorul-  plăteşte (PPP  ); -    principiul notificării şi consultării; -    principiul nediscriminării. Unul dintre cele mai importante și răspândite principii, dintre cele menționate ant erior, este  principiul  poluatorul plătește   (polluter pays principle), considerat ca bază de plecare în orice acțiune nepoluantă și introdus pentru prima dată în anul 1985, de către țările membre OECD, cu ocazia adoptării  Declarației cu privire la viitorul   resurselor de mediu , care include principiile esențiale ce stau la baza politicilor de mediu.   Anul I - Semestrul I Anul universitar  2012 - 2013 2      Programe europene de mediu Programele europene de mediu constituie instrumente economice/juridice de mediu, care  prezintă o serie de caracteristici definitorii, prin intermediul cărora este evidențiată eficacitatea acestora. Aceste caracteristici sunt: -   luarea în considerare a principiului    poluatorul plăteşte; -   menționarea acțiunilor preventive ca direcţie de acţiune prioritară; -   stabilirea instrumentelor economice şi juridice privind costurile poluării (marcarea ambalajelor pentru reciclare/recuperare, stabilirea cuantumului eco-taxei de reducere a consumurilor energetice, eco-etichetarea pentru produse, etc.).    Structuri organizatorico-administrative în România Din punct de vedere al structurilor organizatorico-administrative cu impact asupra domeniului protecției mediului din România, pot fi menționate o serie de evenimente care descriu evoluția administrativă a preocupărilor cu privire la acest domeniu, după cum urmează: ã   în anul 1990 a luat fiinţă Ministerul Mediului; ã   în 1995 Monitorul Oficial publică “Legea protecţiei mediului” (Legea 137/1995), axată pe principiile şi elementele strategice proclamate în    Declaraţia de la Rio de Janeiro (1992) pentru o Dezvoltare Durabilă/Sustenabilă , respectiv: −    principiul prevenirii riscurilor ecologice; −    principiul conservării biodiversităţii şi ecosistemelor; −    principiul creării sistemului naţional integrat de monitorizare a mediului, etc. Legislaţia de mediu în România, reglementează activităţile economice şi sociale cu impact asupra mediului și asigură conformitatea legislaţiei naționale cu legislația europeană aplicabilă. Structura care îndeplinește aceste funcții este Autoritatea Centrală de Mediu, în mod direct, sau prin intermediul Autorităţilor Teritoriale de Protecţie a Mediului, respectiv: »   Agențiile de Protecție a Mediului; »   Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării; »   Garda de Mediu (organism guvernamental). Rolul structurilor organizatorico-administrative este de a evalua impactul de mediu al unei unităţi productive în vederea obţinerii acordului şi/sau autorizaţi ei de mediu , în concordanţă cu legea şi obligaţiile internaţionale asumate.  Acordul şi autorizaţia de mediu sunt instrumente juridice  care stabilesc cadrul legal de aplicare a politicii ecologice și au o valabilitate periodică de maxim 2 ani. Cadrul legal se referă la: -   gradul de fluctuaţie a parametrilor tehnologici; -   fiabilitatea şi gradul de uzură a instalaţiilor; -   impactul asupra sănătăţii umane şi a factorilor de mediu; -   riscul poluării accidentale; -   auto- monitorizarea emisiilor de către producător. Legea protecției mediului, Numărul 137/1995, modificată prin Ordonanţa de Guvern 195/2005, cuprinde şi răspunde de: -   încălcarea prevederilor legale, prin aplicarea răspunderii juridice; -   caracterul obiectiv al răspunderii juridice pentru prejudiciul de m ediu; -   asigurarea obligatorie pentru daune.   Anul I - Semestrul I Anul universitar  2012 - 2013 3   6.3. Răspunderea juridică în domeniul protecției mediului  Răspunderea juridică   se referă la sancţiuni şi reparaţii privind daunele de mediu. În ţara noastră, reglementarea răspunderii juridice este prevăzută în Ordonanţa de Guvern 195/2005, completată cu reglementările de ramură care definesc acţiunile/inacţiunile care cad sub incidenţa răspunderii juridice. Categoriile de răspundere    juridică, care se aplică în cazurile de încălcare a dispoziţiilor legale cu privire la protecţia mediului sunt:    răspunderea civilă;    răspunderea contravenţională;    răspunderea penală.    Răspunderea   civilă Răspunderea civilă sancţionează comportamentul/faptele unor persoane fizice/juridice, care  produc pagube factorilor de mediu sau mediului în ansamblul. Dintre faptele generatoare de răspundere civilă pot fi menționate: »   comportamente ilicite care produc pagube mediului; »   activităţi care pot constitui cauze de prejudiciu pentru mediu (în dreptul mediului, pentru termenul de „  prejudiciu”   se foloseşte şi „ daună ecologică ”, care include pagube suferite de mediu, de om sau de bunuri).    Răspunderea contravențională Răspunderea contravențională are un dublu rol: »   rol preventiv, în raport cu poluarea mediului; »   rol stimulativ economic, pentru acţiunile antipoluante. Persoanele fizice şi juridice cad sub incidenţa sancţiunii contravenţionale dacă: -   desfăşoară activităţi neconforme cu regulile sau dispoziţiile prevăzute de normele privind  protecţia mediului natural şi artificial; -   nu îndeplinesc obligaţiile legale ce le revin prin reglementările juridice privind mediu. Contravenţiile   sunt stabilite prin lege şi alte acte normative cu putere de lege, forma de bază fiind amenda bănească , cu limite minime şi maxime în funcţie de: -   importanţa obiectivului supus protecţiei juridice; -   gradul de poluare cauzat; -   nocivitatea poluării. Amenda contravenţională se aplică în numele organelor administrative şi urmăreşte:    determinarea agentului poluator să respecte prevederile legale;    folo sirea amenzilor contravenţionale pentru finanţarea investiţiilor antipoluante;    sprijinirea cercetării în domeniu mediului;    acordarea de stimulente companiilor care fac investiţii pentru reconstrucţia ecologică;    utilizarea amenzii de poluare ca factor de echilibru economic între agenţii  poluatori şi unităţile care nu poluează mediul, urmărind ca agenţii poluatori să nu obţină, în urma evitării investiţiilor de prevenire a poluării, profituri mai mari decât unităţile care respectă  prevederile legale.    Răspunderea penală   Anul I - Semestrul I Anul universitar  2012 - 2013 4   Răspunderea penală sancţionează acţiunile de poluare din categoria infracţiunilor ecologice , care pot fi fapte periculoase, care aduc atingere relaţiilor sociale (a căror ocrotire implică şi apărarea factorilor naturali şi artificiali ai mediului) cu punerea în pericol a sănătăţii oamenilor, animalelor şi  plantelor sau producerea unor pagube econo mice naţionale.  Infracţiunile ecologice   sunt stipulate în Codul penal, după cum urmează: -   infectarea surselor/reţelelor de apă (conform art. 311); -    producerea/cultivarea, deţinerea sau circulaţia produselor şi a substanţelor stupefiante sau toxice (conform art. 312); -   fabricarea, prelucrarea, deţinerea, transportul, folosirea de materiale explozive, radioactive (conform art. 280); -   introducerea, tranzitarea, importul de deşeuri, reziduuri de orice natură/mărfuri  periculoase pentru sănătatea populaţiei şi a mediului (conform art. 302). Codul penal    reglementează obligaţia statului de a asigura protecţia mediului şi menţinerea echilibrului ecologic, precum și obligaţia tuturor persoanelor fizice şi juridice de protecţie a mediului, în timp ce Constituţia  Ro mâniei stabileşte că dreptul de proprietate obligă la respectarea obligaţiilor  privind protecţia mediului, iar încălcarea sarcinilor atrage după sine sancţiuni specifice.  Dreptul mediului   în România prezintă o serie de caracteristici fundamentale, resp ectiv: ã   depăşeşte perspectiva ecologică (interacţiunea dintre om şi natură) de protecţie a mediului; ã   integrează şi obiectivul dezvoltării durabile/sustenabile; reglementează aspectele de mediu cu privire la: -   gestionarea resurselor naturale; -    preve nirea şi combaterea poluării; -   repararea daunelor ecologice; -   răspunderea pentru nerespectarea normelor legale în materie, etc.; -    produce efecte când instituţiile abilitate asigură aplicarea lui în  practică. 6.4. Reglementări economice și juridice de protecție a mediului Se poate spune că poluarea se datorează de regulă unor cauze de natură economică, la care se adaugă, de regulă, și o serie de cauze de natură juridică, care îngreunează măsurile practice d e reducere a poluării. Această situaţie anormală apare dat fiind că nu toţi factorii de mediu au asociat un drept explicit de proprietate.  Modelul concurenţei perfecte   are la bază un drept de proprietate clar definit, care permite negocierea unui preţ de vânzare/cumpărare. Conform acestui model  , aerul, apa şi parţial solul au caracter de resurse în proprietate comună . Pentru ele nu există un proprietar explicit care să fixeze un  preţ de utilizare a lor. Astfel, modelul facilitează producerea fenomenului d e externalizare a costurilor.  Externalizarea costurilor poluării    presupune deplasarea frecventă a costurilor către alţi  plătitori, exemple dintre cele mai elocvente fiind: -   costurile pe care le plăteşte omul pentru sănătate, fără să lege în mod explicit degradarea acesteia de poluarea mediului; -   costurile plătite de utilizatorii de apă situaţi în aval faţă de o serie de poluatori situaţi în amonte, etc. Pornind de la aceste premise, principiul    poluatorul plăteşte ”, stabileşte plăţile în raport cu
Related Search
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks